Ilustratív

Reader

Ibis Reader is the perfect companion for any eBook fan especially as Project Gutenberg now provides all their titles in the EPUB format. As an online eReader you’re able to use it straight from your web browser, whether that’s on your laptop or mobile device, and best of all, it’s completely free!

Signing up is super easy; just click on the login button and enter your email and a password. If you don’t already have an account, the system will create one automatically for you. Once you’re logged in you’ll be taken to your library page, which Ibis calls My Books. It’s from here that you add new books.

Click the Add a Book link and upload one of your Gutenberg EPUB’s directly from your computer. Don’t forget you can also use EPUB’s from epubBooks.com, Feedbooks.com.

Agogic

...'Nu pot să uit această frază a lui Goethe care spune că „cenzura a născut metafora şi că arta se naşte din metaforă“. Cenzura ne-a obligat să dezvoltăm o adevărată artă a „subtextului“ pornind de la text, care pentru mine a fost întotdeauna un indispensabil „colac de salvare“. Teatrul reprezenta atunci un loc în care respirai, o insulă fragilă unde întîlnirile puteau avea loc. Şi intîlnirea între un text şi actori rămînea elementul central.'

Dinastía

Paul Belmondo. A quel âge as-tu compris que ton père était un grand artiste ?
Jean-Paul Belmondo. Je n’ai pas le souvenir d’avoir pensé autre chose. Il a commencé à sculpter à 13 ans, alors imagine quel talent il possédait quand j’ai eu l’âge de raison !

Quand il t’a demandé de poser, enfant, pour ces deux bustes sublimes, avais-tu l’impression de faire quelque chose d’important ?
J’avais 5 ans. Pour moi, il s’agissait d’un amusement. Il me gratifiait d’une petite sucette comme récompense. Je ne me rendais pas encore compte. J’avais plutôt envie d’aller faire du patin.

Papy, je m’en souviens, dessinait partout, même sur les nappes au restaurant. As-tu les mêmes souvenirs ?
Il a toujours passé l’essentiel de son existence à cela. Il se levait à 7 heures et partait pour son atelier, avenue Denfert-Rochereau, où son premier geste était de poser une pomme épluchée sur le poêle Godin pour qu’elle embaume l’atmosphère. Il travaillait là douze heures de suite, chaque jour. Il ne rentrait qu’à 20 heures pour dîner.

Grand-père, avec ce musée, va ­passer à la postérité. Penses-tu que tes films, dont certains sont étudiés dans des écoles, auront le même ­impact dans le futur ?
Seul le travail de mon père compte. Dans dix ans, dans cent ans, il restera. A côté de cela, l’acteur est de passage.

Looking-Glass

`Kitty, can you play chess? Now, don't smile, my dear, I'm asking it seriously. Because, when we were playing just now, you watched just as if you understood it: and when I said "Check!" you purred! Well, it was a nice check, Kitty, and really I might have won, if it hadn't been for that nasty Knight, that came wiggling down among my pieces. Kitty, dear, let's pretend -- ' And here I wish I could tell you half the things Alice used to say, beginning with her favourite phrase `Let's pretend.' She had had quite a long argument with her sister only the say before -- all because Alice had begun with `Let's pretend we're kings and queens;' and her sister, who liked being very exact, had argued that they couldn't, because there were only two of them, and Alice had been reduced at last to say, `Well, you can be one of them then, and I'll be all the rest."

(MPL)-(IAS)-(SCN)

Prospectív

Le basané

Status quo ante

'Mapamondul a fost bătut în lung și-n lat în numele: culturii, agriculturii, procuraturii, acupuncturii, conjuncturii, ciupiturii, progeniturii, nomenclaturii, contra-nomenclaturii etc. Timp de două decenii, țara a fost belită, popită şi răspopită. Integrată, dezintegrată și păpată. Ca să nu miște în front, a fost bătută peste bot, sistematic, cu muchia mesei. Acum, luați-o de unde nu (mai) e! Nu-i nimic, mai e loc de o carte de dialoguri cu ceilalți în care să explic că asta, cu ăștia, și-au scris-o singuri și m-au semnat în mod fraudulos. Eu usturoi n-am mâncat, gura nu-mi miroase. Ca și dățile trecute. Și, în fond, care-i problema? Scuzaţi, pardon, bonsoir – nema problema, problema nema! E mare forfotă pe coridoarele Puterii. Tragedia interfețelor miroase a dramoletă, căci toată tărășenia se rezumă la istorica dilemă: să se schimbe modificarea ori să se modifice schimbarea?'

Refrácție

oglindă deformată

'Nu există un singur răspuns la această întrebare. Există însă o ameninţare din „Epoca de Aur“, cea comparată de cineva cu „Epoca lui Pericle“. Este un mesaj peste care n-am putut trece niciodată, fiindcă el comprimă în chip cinic şi genial esenţa criminală a Epocii de Aur, care a început după unii în 1944, după alţii în 1948, după mulţi în 1971 etc. Şi care, după umila mea părere, n-a dispărut chiar cu totul în Decembrie 1989 – „Noi te omorîm, noi te reabilităm“.
Pot fi suficient de laş să mă las ucis de Ei, dar nu sînt lipsit cu totul de onoare ca să mă las reabilitat tot de Ei. Le propun un tîrg pe care aceste dosare îl pot susţine – hai să acceptăm că m-am sinucis. Şi pentru aşa ceva nu e nevoie de nici o reabilitare. '

„pe linie“

Ei nu judecă în context – ei prejudecă; contextul vine dinspre Sartre, iar Sartre le provoacă, într-adevăr, greaţă. Aceiaşi – cu care pot asculta Bach într-o tăcere fără dezacord – nu mi-au ascuns că nu mai pot citi Jurnalul lui Sebastian, după ziua de 23 August 1944: nu mai pot suporta bucuria lui la intrarea sovieticilor în Bucureşti; entuziasmul – inadmisibil la un sceptic ca el – provocat de înfrîngerea nemţilor, strigătul lui: „au crăpat! au crăpat!“, uimitor de vulgar; lipsa totală de inteligenţă – „ca să mă exprim aşa...“, mi-a precizat unul – cu care descoperă candoarea în ochii unui soldat rus; imbecilitatea – „ţi-o spun de-a dreptul...“ – cu care le justifică sălbăticia; şi mai ales, mai ales, pagina aceea din septembrie 1944 cînd „Vivi“ Vişoianu îi povesteşte, la întoarcerea de la Moscova, unde semnase armistiţiul, cum se comportase Molotov în tratativele cu noi: la orice obiecţie a delegaţiei române în faţa acelor condiţii de groază, Molotov nu avea decît o singură replică: „Ce-aţi căutat la Stalingrad?“. E o pagină insuportabilă....

Les Bohémiens

Je me suis fait très mal voir de la foule en leur donnant quelques sols - Et j'ai entendu de jolis mots à la Prud'homme. Cette haine-là tient à quelque chose de très profond et de complexe. On la retrouve chez tous les gens d'ordre. C'est la haine que l'on porte au Bédouin, à l'hérétique, au philosophe, au solitaire, au poète. Et il y a de la peur dans cette haine.

dans l'après-midi

C'est une des énigmes du système marchand: comment fonctionnent les prix des billets d'avion qui semblent fluctuer dans le temps selon des critères complètement aléatoires? L'économiste japonais Makoto Watanabe croit avoir trouvé la martingale: selon son étude rapportée par le Guardian, le moment le plus judicieux pour acheter son billet d'avion serait huit semaines avant le départ, dans l'après-midi.