skip to main |
skip to sidebar
Le jeune homme y est décrit comme un génial monomaniaque, arrogant et maladroit, avide de programmation informatique et de reconnaissance sociale. Sans comparer les deux personnages, il y a un petit quelque chose du Charles Foster Kane d’Orson Welles dans le Mark Zuckerberg que décrit Fincher. Si «The Social Network» n'aura évidemment pas le même poids que «Citizen Kane» dans l’histoire du cinéma, l’examen des méthodes et des intentions de l’entrepreneur à succès, de l’ascension d’un garçon à la tête d’un empire, de son «Rosebud», participe de la même réflexion. En l’occurrence, Mark, au comportement proche de l’autisme, va tout faire pour créer un univers de communication. Un univers dont il sera à la tête et dont il tirera du succès, une fierté. Pourquoi ? C'est l'énigme. Comme son nom l’indique, «The Social Network» est un film sur le réseau social. Non pas sur un site web qui «vous permet de rester en contact et d'échanger avec les personnes qui vous entourent», mais bien sur les relations que nous entretenons. A quel point elles sont tributaires des égos et des désirs, comment elles sont malléables et solubles. Brillamment réalisé, écrit et interprété (Jesse Eisenberg en Mark Zuckerberg est excellent), «The Social Network» est un drame social et psychologique d’un monde bien réel.
"Există un „model“ politic care se defineşte exact prin aceea că întreţine o criză sistematică a autenticităţii: dictatura. Dictatura condamnă individul la schizofrenie cotidiană. Datorită ei, ajungi să fii prezent trupeşte, împotriva voinţei tale, în locuri şi situaţii la care nici mintea, nici inima nu consimt să fie prezente (şedinţe, manifestaţii, „adunări spontane“ etc.). Datorită ei, eşti pus în situaţia să spui lucruri pe care nu le crezi, să fii, formal, de acord cu idei care nu te conving, să te declari „emoţionat“ de lucruri care te lasă rece sau chiar te scandalizează. Dictatura e o şcoală a duplicităţii. Ea substituie discernămîntul prin teamă, te obligă să ai limbaj dublu, să-ţi educi copiii în aşa fel încît, de mici, să deosebească, prudent, între adevărul de-acasă şi cel din afara casei. Dictatura încurajează deprinderea de a minţi, de a te preface, de a-ţi cenzura spontaneitatea. Dictatura schimonoseşte, în noi, omul întreg. Cei care, la un moment dat, nemaiputînd trăi divizaţi, nemaiputînd accepta să fie exilaţi în afara lor înşile, nemaisuferind să-şi multiplice chipul pînă la disoluţie, decid să iasă din rînd pentru a se regăsi, sînt numiţi, cu un termen oarecum pretenţios, „disidenţi“. Pretenţios, pentru că pare să indice, în primul rînd, un dezacord politic, ideologic, moral. De fapt, în joc e stricta nevoie de a reveni la autenticitate, nevoia de a recupera omul întreg, după ce, ani de-a rîndul, el a fost sacrificat prin teroare, căzut „sub vremi“, dislocat, uitat. Disidenţa este însă o soluţie individuală."
Neagu Djuvara:..Dacă mergi în zonele importante ale Parisului, observi uşor cu ochiul liber că peste jumătate din copiii care ies de la şcoală sînt coloraţi. În acest ritm, peste 100 de ani, Franţa va fi metisă! Franţa - modelul Europei de cînd s-a născut civilizaţia occidentală, locul în care s-a conturat legătura între germanici şi romani, în care au început feudalitatea, monarhia organizată, revoluţiile, republicile etc.!
Andrei Pleşu: Vorba lui Cioran, pe cînd era la Paris: "Sînt în metrou şi sînt singurul francez"!
Neagu Djuvara: Eu am trăit acest lucru! Mi-am scurtat şederea în Africa pentru că mi s-a propus, în Franţa, un post de secretar general la Casa Românească, o instituţie creată de Alexandru Ghica şi de Cristina Sturdza, care nu avea pic de sînge românesc. Era armeancă după mamă şi nemţoaică după tată. Mi-am făcut o socoteală dacă puteam să trăiesc din modesta pensie pe care mi-am răscumpărat-o cu banii mei şi am acceptat. După ce am ajuns la Paris, mi s-a dat un apartament modest într-o casă veche dintr-o zonă la fel de modestă, la nord de Montmartre. Ca să ajung la metrou, staţia "Stalingrad", o adevărată pedeapsă pentru ochi, treceam pe lîngă un cartier de negri africani. Eu eram singurul alb, între sute de oameni, şi nici măcar eu nu eram francez!
"În vara anului 1990, Germania de Vest şi Germania de Est au semnat acordul de reunificare iar în 3 octombrie Europa salută noua Republică Federală Germania. În decembrie, şefii de stat şi de guverne europene se întâlnesc la Roma pentru a lansa conferinţa interguvernamentală privind uniunea monetară. Atunci când statele membre semnează, în februarie 1992, Tratatul de la Maastricht, prevăzând introducerea monedei euro, Genscher resimte o profundă satisfacţie. "Pentru mine, această decizie reprezenta concretizarea promisiunii mele făcute în timpul negocierilor asupra reunificării", explică acesta. Abandonarea mărcii a fost deci preţul de plătit pentru reunificare?
Nu există nicio îndoială asupra faptului că prăbuşirea puterii în Germania de Est a precipitat intrarea proiectului european într-o fază decizivă a istoriei sale. "Este probabil că uniunea monetară europeană nu ar fi fost posibilă fără reunificarea Germaniei", a declarat fostul şef al Bundesbank, Karl Otto Pöhl.
Această concesie a profitat în cele din urmă celor doi şefi de stat. Lăsând Germania să-şi recâştige partea ei orientală, Mitterrand l-a ajutat pe Kohl să devină cancelarul reunificării. În schimb, Kohl a promis să renunţe la Deutschmark, ceea ce a fost una dintre cele mai mari victorii ale preşedinţiei Mitterrand."
Le jeune homme y est décrit comme un génial monomaniaque, arrogant et maladroit, avide de programmation informatique et de reconnaissance sociale. Sans comparer les deux personnages, il y a un petit quelque chose du Charles Foster Kane d’Orson Welles dans le Mark Zuckerberg que décrit Fincher. Si «The Social Network» n'aura évidemment pas le même poids que «Citizen Kane» dans l’histoire du cinéma, l’examen des méthodes et des intentions de l’entrepreneur à succès, de l’ascension d’un garçon à la tête d’un empire, de son «Rosebud», participe de la même réflexion. En l’occurrence, Mark, au comportement proche de l’autisme, va tout faire pour créer un univers de communication. Un univers dont il sera à la tête et dont il tirera du succès, une fierté. Pourquoi ? C'est l'énigme. Comme son nom l’indique, «The Social Network» est un film sur le réseau social. Non pas sur un site web qui «vous permet de rester en contact et d'échanger avec les personnes qui vous entourent», mais bien sur les relations que nous entretenons. A quel point elles sont tributaires des égos et des désirs, comment elles sont malléables et solubles. Brillamment réalisé, écrit et interprété (Jesse Eisenberg en Mark Zuckerberg est excellent), «The Social Network» est un drame social et psychologique d’un monde bien réel. 
"În vara anului 1990, Germania de Vest şi Germania de Est au semnat acordul de reunificare iar în 3 octombrie Europa salută noua Republică Federală Germania. În decembrie, şefii de stat şi de guverne europene se întâlnesc la Roma pentru a lansa conferinţa interguvernamentală privind uniunea monetară. Atunci când statele membre semnează, în februarie 1992, Tratatul de la Maastricht, prevăzând introducerea monedei euro, Genscher resimte o profundă satisfacţie. "Pentru mine, această decizie reprezenta concretizarea promisiunii mele făcute în timpul negocierilor asupra reunificării", explică acesta. Abandonarea mărcii a fost deci preţul de plătit pentru reunificare?
Nu există nicio îndoială asupra faptului că prăbuşirea puterii în Germania de Est a precipitat intrarea proiectului european într-o fază decizivă a istoriei sale. "Este probabil că uniunea monetară europeană nu ar fi fost posibilă fără reunificarea Germaniei", a declarat fostul şef al Bundesbank, Karl Otto Pöhl.
Această concesie a profitat în cele din urmă celor doi şefi de stat. Lăsând Germania să-şi recâştige partea ei orientală, Mitterrand l-a ajutat pe Kohl să devină cancelarul reunificării. În schimb, Kohl a promis să renunţe la Deutschmark, ceea ce a fost una dintre cele mai mari victorii ale preşedinţiei Mitterrand."
