1. De ce-am ajuns în infernul acesta? Care-s regulile în infernul societăţii de azi?
Andrei Marga: S-a ajuns la o democraţie cu prea puţini diriguitori democraţi, într-un stat ce are constituţie, dar nu constituţionalism, şi sub un regim care seamănă tot mai mult cu preşedinţiile africane. Sunt mai multe cauze majore. Eu cred că Seton-Watson, o personalitate foarte simpatetică faţă de români, le-a sintetizat bine: „Toate trăsăturile menţionate – mizeria ţăranilor, brutalitatea birocratică, educaţia falsă şi o clasă privilegiată căreia îi lipseşte orice simţ al responsabilităţii sociale, ai cărei cei mai brilianţi membri au fost gata să-şi trădeze de la o zi la alta principiile în schimbul răsfăţurilor funcţiei şi al zâmbetului capului statului – au existat în România în grad proeminent. Democraţia nu poate înflori într-o astfel de atmosferă… Procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte părţi ale Europei răsăritene… Perioada tranziţiei va fi lungă şi sângeroasă, dar atunci când va fi încheiată, marile energii şi calităţi ale poporului român, al doilea ca efectiv şi, probabil, cel mai talentat în mod natural din Europa răsăriteană, îi va asigura acea poziţie onorabilă pe care nu a fost încă în stare să o atingă” (Hugh Seton-Watson, Eastern Europe between the wars. 1918-1941, 1945). Din nefericire, această evaluare este valabilă şi astăzi.
Andrei Marga: S-a ajuns la o democraţie cu prea puţini diriguitori democraţi, într-un stat ce are constituţie, dar nu constituţionalism, şi sub un regim care seamănă tot mai mult cu preşedinţiile africane. Sunt mai multe cauze majore. Eu cred că Seton-Watson, o personalitate foarte simpatetică faţă de români, le-a sintetizat bine: „Toate trăsăturile menţionate – mizeria ţăranilor, brutalitatea birocratică, educaţia falsă şi o clasă privilegiată căreia îi lipseşte orice simţ al responsabilităţii sociale, ai cărei cei mai brilianţi membri au fost gata să-şi trădeze de la o zi la alta principiile în schimbul răsfăţurilor funcţiei şi al zâmbetului capului statului – au existat în România în grad proeminent. Democraţia nu poate înflori într-o astfel de atmosferă… Procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte părţi ale Europei răsăritene… Perioada tranziţiei va fi lungă şi sângeroasă, dar atunci când va fi încheiată, marile energii şi calităţi ale poporului român, al doilea ca efectiv şi, probabil, cel mai talentat în mod natural din Europa răsăriteană, îi va asigura acea poziţie onorabilă pe care nu a fost încă în stare să o atingă” (Hugh Seton-Watson, Eastern Europe between the wars. 1918-1941, 1945). Din nefericire, această evaluare este valabilă şi astăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu