...Aici nu mai e lecţie de scris. E o lecţie despre cum să te mai şi opreşti din scris, din “literaturizat”, cînd ai de spus un adevăr. Cîteva pagini mai încolo sînt reproduse rînduri din portretul pe care fetiţa lui MT, Susy, i-l face tatălui său: “Tata fumează enorm, aproape fără încetare. Are o minte de scriitor şi nu poate să priceapă unele lucruri foarte simple”. Puterea poveştii autobiografice nu stă doar în şoc. Stă în rînduri incredibile care fac uneori cîte 10 vrafuri de observaţie ştiinţifică a societăţii. Iată cum descrie construcţiile din micul său sătuc (unde sporise prin naşterea sa cu 1% populaţia – pentru că erau cam 100 de suflete în toată localitatea, nu ştiu dacă a pus sclavii):
Mai toate casele erau din bîrne – aproape toate, cu excepţia a trei sau patru care erau din scînduri. Nu exista casă de cărămidă sau de piatră. Pînă şi biserica era făcută din bîrne. Crăpăturile dintre bîrne nu erau astupate; şi cum podeaua n-avea nici un covor pe ea, orice obiect mai mic decît o pară pe care l-ai fi scăpat din mînă s-ar fi pierdut pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu