Aristotel si arta
Instinctele, sentimentele, pasiunile, gândurile, erorile sunt oglindite În opera de artă purificatoare, mai ales în spectacol. Şi folclorul cuprinde elemente artistice şi morale de rangul întâi, înţelepciunea, rafinamentul şi puterea plăsmuirii fiind extinse până în magic şi mitic. Lui Lucian Blaga i-a plăcut să spună că veşnicia s-a născut la sat. Versurile populare culese de el exprimă un rafinament sufletesc pe care nu-l poate depăşi nici cea mai rafinată sensibilitate a unui poet din orice timp. "Dorul transobiectic şi transorizontic, jalea transobiectică şi transorizontică şi urâtul transobiectic şi transorizontic", cum interpretează aşa de inspirat Blaga, acest "în sine" poetic
Eu nu am o poziţie antimodernă - folosesc aci comoda teorie a epocilor, legate de timp şi de stiluri, ca desfăşurări istorice ale spiritului în spaţiu - fiindcă doresc ca omul să devină stâpân raţional al naturii. De aceea, concep o artă modernă În care să nu existe neştiinţa, zănăticia, improprietatea termenilor, impostura, inadvertenţa, murdăria, trivialitatea, josnicia şi revărsările informe ale sufletelor inşilor dezechilibraţi, vicioşi, obosiţi şi neputincioşi. Tristeţea metafizică nu trebuie să nască pofta pentru putred şi deşeu. Sufletele bolnave nu pot crea artă adevărată, construcţiile lor prezentând interes pentru descompuşi. Nu-mi place decadenţa pseudoartistică, aşa cum n-o suport pe cea morală de extracţie joasă, a inşilor care nu pot ieşi din pielea lor, iar când ies în lumea lucrurilor şi a ideilor, le desfigurează. Cum spune Goethe:
"Şi ce-i înalt, se face jos,
Şi ce e drept, se face strâmb,
De văd pe dos, sunt sănătos.
Numai urâtul e frumos."(Faust, Zoilo-Tersit, traducere de Lucian Blaga)
Purii citadini ai vremii noastre îşi înfăşoară vidul lăuntric într-o simbolică obscură, care poate fi numită impostură.
.
Instinctele, sentimentele, pasiunile, gândurile, erorile sunt oglindite În opera de artă purificatoare, mai ales în spectacol. Şi folclorul cuprinde elemente artistice şi morale de rangul întâi, înţelepciunea, rafinamentul şi puterea plăsmuirii fiind extinse până în magic şi mitic. Lui Lucian Blaga i-a plăcut să spună că veşnicia s-a născut la sat. Versurile populare culese de el exprimă un rafinament sufletesc pe care nu-l poate depăşi nici cea mai rafinată sensibilitate a unui poet din orice timp. "Dorul transobiectic şi transorizontic, jalea transobiectică şi transorizontică şi urâtul transobiectic şi transorizontic", cum interpretează aşa de inspirat Blaga, acest "în sine" poetic
Eu nu am o poziţie antimodernă - folosesc aci comoda teorie a epocilor, legate de timp şi de stiluri, ca desfăşurări istorice ale spiritului în spaţiu - fiindcă doresc ca omul să devină stâpân raţional al naturii. De aceea, concep o artă modernă În care să nu existe neştiinţa, zănăticia, improprietatea termenilor, impostura, inadvertenţa, murdăria, trivialitatea, josnicia şi revărsările informe ale sufletelor inşilor dezechilibraţi, vicioşi, obosiţi şi neputincioşi. Tristeţea metafizică nu trebuie să nască pofta pentru putred şi deşeu. Sufletele bolnave nu pot crea artă adevărată, construcţiile lor prezentând interes pentru descompuşi. Nu-mi place decadenţa pseudoartistică, aşa cum n-o suport pe cea morală de extracţie joasă, a inşilor care nu pot ieşi din pielea lor, iar când ies în lumea lucrurilor şi a ideilor, le desfigurează. Cum spune Goethe:
"Şi ce-i înalt, se face jos,
Şi ce e drept, se face strâmb,
De văd pe dos, sunt sănătos.
Numai urâtul e frumos."(Faust, Zoilo-Tersit, traducere de Lucian Blaga)
Purii citadini ai vremii noastre îşi înfăşoară vidul lăuntric într-o simbolică obscură, care poate fi numită impostură.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu