prevestíri

1. De ce-am ajuns în infernul acesta? Care-s regulile în infernul societăţii de azi?
Andrei Marga: S-a ajuns la o democraţie cu prea puţini diriguitori democraţi, într-un stat ce are constituţie, dar nu constituţionalism, şi sub un regim care seamănă tot mai mult cu preşedinţiile africane. Sunt mai multe cauze majore. Eu cred că Seton-Watson, o personalitate foarte simpatetică faţă de români, le-a sintetizat bine: „Toate trăsăturile menţionate – mizeria ţăranilor, brutalitatea birocratică, educaţia falsă şi o clasă privilegiată căreia îi lipseşte orice simţ al responsabilităţii sociale, ai cărei cei mai brilianţi membri au fost gata să-şi trădeze de la o zi la alta principiile în schimbul răsfăţurilor funcţiei şi al zâmbetului capului statului – au existat în România în grad proeminent. Democraţia nu poate înflori într-o astfel de atmosferă… Procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte părţi ale Europei răsăritene… Perioada tranziţiei va fi lungă şi sângeroasă, dar atunci când va fi încheiată, marile energii şi calităţi ale poporului român, al doilea ca efectiv şi, probabil, cel mai talentat în mod natural din Europa răsăriteană, îi va asigura acea poziţie onorabilă pe care nu a fost încă în stare să o atingă” (Hugh Seton-Watson, Eastern Europe between the wars. 1918-1941, 1945). Din nefericire, această evaluare este valabilă şi astăzi.

orientatív

"Artificial Intelligence is no match for Natural Stupidity"

Prospéct

In Scaune de plus Dan Petru Cristea construieste o utopie negativa foarte ingenioasa si, intr-un fel, actuala. Armatura narativ-speculativa sustine aici o reflectie asupra mecanismelor represive − dublate de inevitabile riposte subversive − ale unei societati guvernate totalitar. Cititorul e provocat sa-si imagineze o Romanie care, chiar daca a depasit pragul fatidicului an 2000 si chiar daca a intrat, ca tot restul lumii, in era Internetului, ramane captiva intr-un sistem politic (cvasi)comunist:...

amatori euforici

....însoţim devălmăşia şi patosul realului cu fapte, preocupări şi comentarii din specia derizoriului. Împrejurările sînt, într-adevăr, dramatice: e criză (ca peste tot, dar, parcă, mai abitir ca în alte părţi), se organizează mari mitinguri de protest, se anunţă grevă generală, sindicatele fierb, guvernanţii stau să-şi piardă fotoliile, legi esenţiale cum sînt cele privind educaţia, pensiile şi salariile stîrnesc puzderie de controverse, spectrul impozitării sufocante....

Contretemps

..Je suis tombé sur un article un tantinet ironique. L’auteur s’interroge : la décision de fermer tous les aéroports d’Europe du Nord, y compris ceux qui sont situés dans des régions qui ne sont pas saupoudrées, est-elle justifiée ? Il existe ailleurs dans le monde, dit-il, des volcans dont les cendres sont aussi nocives que celles d’Eyjafjöll le maudit. En Amérique du Nord, par exemple. Personne, là-bas, n’a oublié l’éruption dantesque du Mont Saint Helens, en 1980, qui a libéré une quantité d'énergie équivalente à 27 000 fois celle de Hiroshima et causé la mort de 57 personnes. Une partie de son extravagant nuage de cendres a parcouru le globe pendant deux semaines. Depuis cette catastrophe, une compagnie d’Alaska a trouvé le moyen, sans jouer avec la vie de ses passagers, de faire voler ses avions, même quand les volcans se réveillent. Son personnel a simplement appris à vivre avec les nuages de cendres, à prévoir leurs évolutions, leurs propagations. Et les pilotes sont formés à ce risque. Y compris à l’arrêt brutal des réacteurs, ce qui doit flanquer la trouille. Ils font cela, sans accident, depuis… vingt ans !

frați români

”Dacă moneda euro eşuează, atunci şi Europa va eşua”, este declarația Angelei Merkel, de la care pornesc analizele jurnaliștilor de la ”The Guardian” și ”The Economist”, pe baza căreria ajung la o concluzie sumbră: viitorul proiectului european.
Soluția pentru a evita prăbușirea monedei unice și, implicit, a Uniunii Europene, este oferită de laureatul Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz. “Ştim, după Marea Depresiune din anii ‘30, că aşa ceva nu trebuie făcut. Europa are nevoie de solidaritate, de empatie,........

măsura

Asta-i măsura,
Pune natura
Luncilor margini,
Lege-n paragini.

Vin curcubeie
Rouă să beie,
Seva vieţii
Şi-a dimineţii.
( Lucian Blaga )

„de România”

"Normal ar fi fost să fie invitată la botez o figură a aristocraţiei din Europa. Altfel, Paul Lambrino ar fi demonstrat că nu e un paria în familiile regale active. Şi părerea mea despre Radu Duda rămîne aceeaşi, mai deteriorată după aventura republicană cu inutila candidatură la preşedinţie.După opinia mea, singurul prinţ legitim este Nicolae. Prinţul Nicolae. Un prinţ născut în exil, în descendenţă directă a Casei Regale. Nu ştiu regulile caselor regale. Şi, pe deasupra, sincer, nu cred că România va reveni la monarhie. Sper, dar nu cred."

prinós

… nu stiu cata lume mai realizeaza in ziua de astazi ce anume a facut Emil Boc: s-a sacrificat, ca un soldat constiincios, pe altarul partidului. Nu e putin lucru. Nu e de colea. Putini oameni politici ar avea puterea sa faca asta. N-a protestat, n-a incercat nici umbra unei miscari de rezistenta. Si-a acceptat, impacat, soarta. Nimeni nu se mai gandeste la lunile care vor urma decat ca la o paranteza. Guvernul Boc se va sacrifica precum soldatul japonez in cel de-al doilea razboi mondial. Va scoate tara din criza sau va muri incercand sa o faca – pentru cei de pe margine e acelasi lucru. Rezultatul e acelasi. Boc e istorie. Tot respectul meu......

• ....Exista o estetica a ratarii. Nu multi o gusta intr-o lume obsedata cu succesul. Si ce?

Tentáția puterii

...'Cand alde Socrate sau Platon, bunaoara, sunt acuzati de simpatii anti-democratice se uita ca demos-ul la vechii greci avea deja o dubla semnificatie: de multimea saracilor sau de “popor”, in sens conceptual. Democratia, asadar – demos-kratos – putea insemna fie puterea poporului, i.e., a majoritatii, fie puterea saracilor. Aristotel se intreaba, bunaoara, daca numim democratie si-un regim in care cei bogati sunt totodata si cei mai multi? Sau oligarhie regimul in care saracii ar fi mai putini dar ar detine puterea? Deloc suprinzator, asadar, textele grecilor fac putine referinte la “popor”. Pentru “poporul conceptual” se folosea mai degraba particularul Atenieni, etc sau mai generalul Greci. Pericles, in celebra Oratie Funerara, aproape ca isi cere scuze Atenienilor pentru ca “ni se spune ca suntem o democratie, fiind condusi de catre cei multi, nu de catre cei putini“. Dar, se grabeste sa adauge, “daca exista o justitie egala pentru toti si la fel in ceea ce priveste disputele private, excelenta /virtutea este deopotriva recunoscuta, iar cand un cetatean se evidentiaza in orice fel este preferat pentru afacerile publice”',,,.

Suspiciúni

"Insanity: Doing the same thing over and over again and expecting different results." — Albert Einstein

• "The man who does not read good books has no advantage over the man who can't read them." — Mark Twain

"I am enough of an artist to draw freely upon my imagination. Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world." — Albert Einstein

• "The person, be it gentleman or lady, who has not pleasure in a good novel, must be intolerably stupid."— Jane Austen

"We are all in the gutter, but some of us are looking at the stars."— Oscar Wilde

• "Be yourself; everyone else is already taken."— Oscar Wilde

"Two things are infinite: the universe and human stupidity; and I'm not sure about the universe."— Albert Einstein

• "Never put off until tomorrow what you can do the day after tomorrow."— Mark Twain

democraţie

Nu poţi spune că e bine, doar pentru că ar fi putut fi mai rău.

• A fost bună de ceva cota unică?

Etica ortodoxă şi spiritul capitalismului balcanic..

• Din punct de vedere pragmatic...

Înainte de a vorbi de solidaritate ...

• Amnistia fiscală şi alte amnistii...

Somebody's Luggage

I could wish here to offer a few respectful words on behalf of the calling so long the calling of myself and family, and the public interest in which is but too often very limited. We are not generally understood. No, we are not. Allowance enough is not made for us. For, say that we ever show a little drooping listlessness of spirits, or what might be termed indifference or apathy. Put it to yourself what would your own state of mind be, if you was one of an enormous family every member of which except you was always greedy, and in a hurry.

The Magic Fishbone

Let us now resume our story.
One day the King was going to the office, when he stopped at the fishmonger's to buy a pound and a half of salmon not too near the tail, which the Queen (who was a careful housekeeper) had requested him to send home. Mr Pickles, the fishmonger, said, "Certainly, sir, is there any other article, Good-morning." The King went on towards the office in a melancholy mood, for quarter day was such a long way off, and several of the dear children were growing out of their clothes. He had not proceeded far, when Mr Pickles's errand-boy came running after him, and said, "Sir, you didn't notice the old lady in our shop." "What old lady?" enquired the King. "I saw none."
Now, the King had not seen any old lady, because this old lady had been invisible to him, though visible to Mr Pickles's boy. Probably because he messed and splashed the water about to that degree, and flopped the pairs of soles down in that violent manner, that, if she had not been visible to him, he would have spoilt her clothes. Just then the old lady came trotting up. She was dressed in shot-silk of the richest quality, smelling of dried lavender.

"King Watkins the First, I believe?" said the old lady.
"Watkins," replied the King, "is my name."

serenádă

My mother's family denied the story and attributed it to my father's still-burning resentment, or at least to a false memory, but once, when my grandmother was almost a hundred years old, and dramatically evoking a time that she wasn't so much remembering as reliving, she let it slip. "There's that poor man standing in the doorway of the living room, and Nicolasito hasn't asked him to sit down," she said with true regret. Always attentive to her dazzling revelations, I asked her who the man was, and her simple reply was "Garcia, the one with the violin."

anecdótă

Îndrăzneşte tu şi-mpinge vaca
în pian să pască pe furiş
clapele cu limba ei săraca
sârmele cu foşnet de frunziş.

Să vedem atunci ce-o să mai facă
pianistul veşted şi cam spân
când o să-şi apropie de vacă
mâinile cu vag miros de fân.
(M.Dinescu)

precédere

 

Au inflorit cartofii in Marmatia
si voi tocmai acum plecati spre sud
cind ceru-i aiurit si descusut
cind se confunda bocetul cu natia ?

Veti inventa durerea ca o tara
poate veti da peste-un mormint mai cald...
Scobim scobim cartofii de smarald,
saracii mei cartofi de piatra rara. 

Ce zeu pastrat in saramuri celeste
ar fi dispus din nou sa ne adune ?
La noi la voi e plins de-ngropaciunela voi la noi e-un capat de poveste
(M.Dinescu)