...'Cand alde Socrate sau Platon, bunaoara, sunt acuzati de simpatii anti-democratice se uita ca demos-ul la vechii greci avea deja o dubla semnificatie: de multimea saracilor sau de “popor”, in sens conceptual. Democratia, asadar – demos-kratos – putea insemna fie puterea poporului, i.e., a majoritatii, fie puterea saracilor. Aristotel se intreaba, bunaoara, daca numim democratie si-un regim in care cei bogati sunt totodata si cei mai multi? Sau oligarhie regimul in care saracii ar fi mai putini dar ar detine puterea? Deloc suprinzator, asadar, textele grecilor fac putine referinte la “popor”. Pentru “poporul conceptual” se folosea mai degraba particularul Atenieni, etc sau mai generalul Greci. Pericles, in celebra Oratie Funerara, aproape ca isi cere scuze Atenienilor pentru ca “ni se spune ca suntem o democratie, fiind condusi de catre cei multi, nu de catre cei putini“. Dar, se grabeste sa adauge, “daca exista o justitie egala pentru toti si la fel in ceea ce priveste disputele private, excelenta /virtutea este deopotriva recunoscuta, iar cand un cetatean se evidentiaza in orice fel este preferat pentru afacerile publice”',,,.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu