"Dacă unii pulverizează realitatea privită ca lucru în sine, alţii o lărgesc până la obiecte ideale sau imposibile, în acest sens sunt reale şi ideile întrucât determină voinţa noastră şi chiar plăsmuirile închipuirii. Nu discutăm aici dacă noi construim lumea sau o reflectăm, mai ales când e vorba de o modalitate estetică. Artistul este mult mai liber faţă de obiectul contemplat de el decât omul de ştiinţă. Cel puţin în stadiul actual al culturii. Am spus mai înainte că artistul proiectând certitudinile lui interioare ne oferă o libertate iluzorie. Artistul poate fi: simplu, complex, clar, confuz, lucid, naiv, paradoxal, absurd şi uneori stupid, închipuirea îi permite să populeze universul cu mituri noi, iar luciditatea îi permite să facă un joc paradoxal sau absurd. Prin categoria lucidităţii ne explicăm formula lui Cioran care situează pe acelaşi plan, ca fiind identice, ideile: Dumnezeu, infinitul şi neantul."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu