Inepțía

'Când se vădeşte că visul utopic tot nu se realizează, că decimarea rituală nu a servit la nimic, observăm o alunecare de la utopie la simpla conservare a puterii. Duşmanul obiectiv fiind deja exterminat, trebuie vegheat să nu se reconstituie sau chiar să se ridice din rândurile partidului. Este momentul unei a doua terori, care pare absurdă pentru că nu corespunde unei rezistenţe sociale şi politice şi vizează un control absolut al tuturor oamenilor şi al tuturor gândurilor. Teama devine atunci universală, se răspândeşte până şi în partid, fiecare membru al său simţindu-se ameninţat. Toată lumea denunţă pe toată lumea, toată lumea trădează în serie. Urmează al treilea stadiu,
în care
partidul îşi ia măsuri de precauţie împotriva epurării permanente. El se mulţumeşte cu o gestiune de rutină a puterii şi a securităţii sale. Nu mai crede în ideologie, dar continuă să-i vorbească limba şi are grijă ca acest limbaj, pe care-l ştie mincinos, să fie singurul vehiculat, fiindcă reprezintă semnul dominaţiei sale. El acumulează privilegii şi avantaje, se transformă în castă. Intră într-o corupţie generalizată. În popor, membrii săi nu mai sunt comparaţi cu lupii, ci cu porcii.'