Immanens

"Informaţiile - scrie Nicolae Manolescu - şi declaraţiile turnătorilor - în majoritate, scriitori - sunt de o bogăţie - dacă nu şi de o calitate - literară remarcabilă. Ele nu se mai fac vinovate de realismul plat al notelor informative. Sunt pătrunse de emoţie, sincere, pătimaşe uneori şi îndeajuns de transparente de obicei spre a lăsa să se vadă, întregi, invidia sau ura cu care au fost aşternute pe hârtie."

...More Words

Do you ever have one of those off-handed conversations with a friend that reminds you once again why you so love books and literature, but more particularly words. (Even the everyday words are worth thinking about. Then when you really start delving into the history of words, you find the really obscure, wonderfully antique words--the ones you can use without repercussions (or those that might make others stare blankly)... But, the conversation involved a study of Language and Literacy, which links academic success with the "number of words and encouragements and the breadth of vocabulary" a child hears in early life. It's an interesting (and very basic) concept. Words have power. And, exposing ourselves to lots of the little buggers is a good thing. Hopefully, it means that we've immersed ourselves in language and literature--reading, discussion, and responding. To that end, how many words are you exposed to every day? In these contemporary times--bombarded as we are with a profusion of images and sounds--how many words do you consume in a day? How many books, poems, stories or plays do you read? Is the word count anywhere near to the 11 million/year the study mentions?

Particulár

Istodor: Sînt tone de prozatori, de critici literari pe Facebook, pe net, pe twitter? Dispare scriitorul?

• Nicolae Manolescu: Sper că nu. Limba franceză face deosebirea dintre écrivains și écrivants. Pe net nu există deocamdată decât cei din urmă.

Istodor: Ce mai înseamnă cultură astăzi? Cui folosește?

• Nicolae Manolescu : Cultura este singura rațiune de a fi a omului pe pământ și tot ceea ce omul lasă urmașilor lui. Civilizația supraviețuiește prin cultură.

Istodor: Realitatea nu a înebunit, compromis ficțiunea?I

• Nicolae Manolescu: Realitatea întrece uneori ficțiunea. Ficțiunea întrece uneori realitatea. Dar de obicei se copiază una pe alta.

Weekenduri

Délégitimation

Dans un pays où les véritables décisions se prennent à Bruxelles, au niveau de cénacles de notables incontrôlables. Dans un pays donc où « la nation » a cessé d'être prise en compte, on a essayé de jouer les « Gaulois » contre les « racailles », voire les « vieux immigrés » contre les « Rroms », les Bleus contre les Noirs, etc. Sur fond de démantèlement constant des acquis sociaux obtenus de longues luttes après 1945, dans la foulée du programme du Conseil national de la Résistance, alors que le pays était pourtant ruiné et sans les immenses richesses qu'il possède aujourd'hui. Comment le peuple de France aurait-il pu croire que « les caisses étaient vides » devant un tel étalage de richesses par ses nouveaux riches ? Comment aurait-il pu croire qu'on ne pouvait payer les retraites sans travailler plus tout en gagnant moins ? Alors que tant de jeunes font la queue devant les agences pour l'emploi ? Où est-on aller trouver les milliards pour renflouer les banquiers irresponsables qui avaient dilapidé l'argent fourni par le travail de petites gens ? Le mouvement actuel, qui ne s'arrête pas mais se prolonge dans la durée sous la forme d'une guérilla protestataire innovante, a sonné le signal de la délégitimation des élites.

Le G20

Le programme identifie neuf domaines où une action s'impose, notamment celui de la formation, et dans l'amélioration des structures matérielles des pays en développement. Selon un projet du communiqué qui doit être publié vendredi à l'issue du somme, le principe des prêts bonifiés sera confirmé, ainsi que les engagements des pays membres du G20 concernant l'aide au développement. Une avancée significative ? Que nenni. Pour Ben Phillips, de Save the Children, ONG britannique, le projet de communiqué oublie l'engagement du Groupe des Huit (G8) de 2005, qui annonçait le doublement de l'aide au développement à 50 milliards de dollars d'ici 2010. «C'est maintenant qu'on a besoin d'aide. Les pays se cherchent des excuses pour ne pas tenir leurs promesses», souligne-t-il. La crise financière est passée par là, pourraient lui répondre les chefs d’Etat du G20, et il vaut mieux sauver les banques que les pauvres…

1. Security officials placed six goldfish inside a tank supplying toilet water to the conference, the Mirror of London, England, reported. The officials will watch the fish for signs of illness or poisoning in an effort to protect the conferees, according to the Mirror. An animal rights group is up in arms over the use of the finned defenders.

linia continuă

"Mă gîndesc la arta combinatorie a lui Leibniz întemeiată pe trei termeni: infinitul, continuul şi limita, cum s-a spus. Răspunsul lui Brâncuşi, gnoseologic şi moral, exprimă limitele artei, un artist, chiar excepţional, neputînd depăşi mărginirea impusă de condiţiile lumii de aici. Brâncuşi este neliniştit de realul intangibil, ca orice mare artist care nu poate fi mulţumit de jocul ipotezelor".
Petre Ţuţea

, pe pământ nu în gând

"Prea târziu am ajuns, prea bătrân, la Paris,
amintirea s-a şters, în memorie-i gol,
era bine să-l gust, cât mi-a fost inetrzis,
de pe oricare loc, azi, abia mă mai scol.

Şi mi-e dor de Brâncuşi, cel mai mult de Brâncuşi,
dacă nu-ntârziam, într-un straniu pariu,
îi umblam la fereşti, îi dormeam pe la uşi,
pentru opera lui, măcar piatră să-i fiu."
(1995-Adrian Paunescu)

Impersonál

Analfabeţi,

"Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.

V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră."
1979 ( Adrian Păunescu )

Refléxe

Descríeri

Humpty

Alice felt that in that case she really ought to listen to it, so she sat down, and said `Thank you' rather sadly.

`In winter, when the fields are white,
I sing this song for your delight --

only I don't sing it,' he added, as an explanation.

`I see you don't,' said Alice.

`If you can see whether I'm singing or not, you're sharper eyes than most.' Humpty Dumpty remarked severely. Alice was silent.

`In spring, when woods are getting green,
I'll try and tell you what I mean.'

`Thank you very much,' said Alice.

`In summer, when the days are long,
Perhaps you'll understand the song:

In autumn, when the leaves are brown,
Take pen and ink, and write it down.'

`I will, if I can remember it so long,' said Alice.

`You needn't go on making remarks like that,' Humpty Dumpty said: `they're not sensible, and they put me out.'

`I sent a message to the fish:
I told them "This is what I wish."

The little fishes of the sea,
They sent an answer back to me.

The little fishes' answer was
"We cannot do it, Sir, because -- "'

`I'm afraid I don't quite understand,' said Alice.

`It gets easier further on,' Humpty Dumpty replied.