"Trebuie ca raţiunea să meargă până la individ, adevăratul concept până la lucru, înţelegerea până la 'acesta'. De acesta mai degrabă decât acela, Bergson aduce întotdeauna în discuţie această chestiune a diferenţei. De ce o percepţie va evoca mai degrabă o amintire decât alta? De ce percepţia va 'culege' anumite frecvenţe, de ce acestea mai degrabă decât altele? De ce o anumită tensiune a duratei? Motivul trebuie să fie de fapt ceea ce Bergson numeşte nuanţă. În viaţa psihică nu există accidente: nuanţa este esenţa." (Gilles Deleuze, Insula pustie şi alte texte, Concepţia lui Bergson asupra diferenţei) • "Filozofia prezintă trei elemente dintre care fiecare răspunde celuilalt, însă trebuie considerate pe rând: planul pre-filozofic pe care trebuie să-l delimiteze (imanenţă), personajele pro-filozofice pe care trebuie să le inventeze şi să le dea viaţă (insistenţă), şi conceptele filozofice pe care trebui să le creeze (consistenţă). ... Deoarece nici unul nu se deduce din celălalt, e necesară o co-adaptare a celor trei. Numim gust această facultate filozofică de co-adaptare, şi care reglează crearea conceptelor. Dacă numim Raţiune delimitarea planului, Imaginaţie invenţia personajelor, Înţelegere crearea conceptelor, gustul reiese ca facultarea triplă a conceptului încă indeterminat, a personajului încă stihial, a planului încă transparent. De aceea trebuie să fie create, inventate, delimitate, însă gustul este ca o regulă de corespondenţă ale celor trei instanţe care diferă prin natura lor. Cu siguranţă nu este o facultate a măsurii."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu