The Silver Spoon

Time has been compared with a stream, but it differs — you cannot cross it, grey and even-flowing, wide as the world itself, having neither ford nor bridge; and though, according to philosophers, it may flow both up and down, the calendar as yet follows it but one way. November, then, became December, but December did not become November. Except for a cold snap or two the weather remained mild. Unemployment decreased; the adverse balance of trade increased; seven foxes escaped for every one killed; the papers fluttered from the storms in their tea-cups; a great deal of income tax was paid; still more was not; the question: “Why has prosperity gone to pot?” continued to bewilder every mind; the pound went up, the pound went down. In short, time flowed, but the conundrum of existence remained unsolved.

At Condaford the bakery scheme was dropped. Every penny that could be raised was to be put into pigs, poultry and potatoes.

Cup of Tea

First of all, one should use Indian or Ceylonese tea. China tea has virtues which are not to be despised nowadays — it is economical, and one can drink it without milk — but there is not much stimulation in it. One does not feel wiser, braver or more optimistic after drinking it. Anyone who has used that comforting phrase ‘a nice cup oftea’ invariably means Indian tea. Secondly, tea should be made in small quantities — that is, in a teapot. Tea out of an urn is always tasteless, while army tea, made in a cauldron, tastes of grease and whitewash. The teapot should be made of china or earthenware. Silver or Britanniaware teapots produce inferior tea and enamel pots are worse; though curiously enough apewter teapot (a rarity nowadays) is not so bad. Thirdly, the pot should be warmed before hand. This is better done by placing it on the hob than by the usual method of swilling it out with hot water. Fourthly, the tea should be strong. For a pot holding a quart, if you are going to fill it nearly to the brim, six heaped teaspoons would be about right. In a time of rationing, this is not an idea that can be realized on every day of the week, but I maintain that one strong cup of tea is better than twenty weak ones. All true tea lovers not only like their tea strong, but like it a little stronger with each year that passes — a fact which is recognized in the extra rationissued to old-age pensioners. Fifthly, the tea should be put straight into the pot..

Arbor invers

 

Arbor invers, cu rădăcinile-n vânt,

cu tălpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingând
anotimpurile anului.
Cu mâinile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbură-adâncă
în care dorm urşii cu capul în jos, în zadar
spre-un cer de pământ vrând s-ajungă.
Mereu cu creirul gol, cu ideile
răsfirate ca pe-un deal pomii rotaţi,
dus în nori, în scâteile
celor neluminaţi.
Văzut ca în apă, mereu,
şi foşnind de un vânt de pământ,
cu rădăcinile înfipte în curcubeu
şi-n culori ce nu sunt.
Arbor invers am rămas, rupt din sferă
cu sfera aceasta aidoma, geamănă...
Şi totul îmi pare ştiut, dar nimica
din ce ştiu cu ce este nu se aseamănă.

Nichita Stănescu

Hereafter

“It’s about the afterlife, about Hades and the underworld and being saved from them,” a computer scientist said, riding the No. 6 train at rush hour. “That’s why we’re obsessed with it. It recalls our deepest mythical images of rebirth and renewal.” “You know what it is?” a novelist, seated nearby, said. “The miners don’t want anything. They just want to get out.”

Chilean miner madness: it has been the condition of the past week in New York City, despite the fact that it is, in essence, a small story involving a country that no one has paid much attention to, and with no obvious ripples affecting us here in the United States. Doubtless the Shock Doctrinites could find an American to blame (we forced them down there to extract the resources), and the Wall Street Journal an American entrepreneur to credit—we made the drill bit that drilled the hole for the capsule thingy (and, in an op-ed on Thursday, the paper really did). And yet who wouldn’t be moved by hearing the Chilean national anthem, sung by proud Chileans as the miners rose to the surface. Chilean exceptionalism! It’s a beautiful thing.

Read more http://www.newyorker.com/talk/2010/10/25/101025ta_talk_gopnik#ixzz13Cnhw0kT

Réforme

«L'âge de 60 ans, ce n'est pas parce qu'il est rond qu'il est symbolique ou tabou»

«Le moment est solennel, parce qu'il est celui de la lucidité, de la responsabilité, du courage»
«une fois la loi votée, elle devait s'appliquer»
«Ce n'est pas en nous accrochant aux symboles d'hier que nous demeurerons une grande nation»

Smoke

On the 10th of August, 1862, at four o’clock in the afternoon, a great number of people were thronging before the well-known Konversation in Baden-Baden. The weather was lovely; everything around — the green trees, the bright houses of the gay city, and the undulating outline of the mountains — everything was in holiday mood, basking in the rays of the kindly sun shine; everything seemed smiling with a sort of blind, confiding delight; and the same glad, vague smile strayed over the human faces, too, old and young, ugly and beautiful alike. Even the blackened and whitened visages of the Parisian demi-monde could not destroy the general impression of bright content and elation, while their many-colored ribbons and feathers and the sparks of gold and steel on their hats and veils in voluntarily recalled the intensified brilliance and light fluttering of birds in spring, with their rainbow-tinted wings. But the dry, guttural snapping of the French jargon, heard on all sides could not equal the song of birds, nor be compared with it.

Infinite nature

If we turn from contemplating the world as a whole, and, in particular, the generations of men as they live their little hour of mock-existence and then are swept away in rapid succession; if we turn from this, and look at life in its small details, as presented, say, in a comedy, how ridiculous it all seems! It is like a drop of water seen through a microscope, a single drop teeming with infusoria ; or a speck of cheese full of mites invisible to the naked eye. How we laugh as they bustle about so eagerly, and struggle with one another in so tiny a space! And whether here, or in the little span of human life, this terrible activity produces a comic effect. It is only in the microscope that our life looks so big. It is an indivisible point, drawn out and magnified by the powerful lenses of Time and Space.

Project

We have long wanted to create a neuron-by-neuron map of the brain's circuitry to give us a 3-D glimpse into its connections are, how they work and how the different parts of the brain talk to one another. This is called "reverse engineering the brain" and is one of the Holy Grails of artificial intelligence and brain research. Unfortunately, we are many decades from being able to understand the entire brain at the neural level. With all our medical advances, it is proving difficult to understand all the neural hook-ups of a fruit fly brain, let alone a human brain. But recently, a new promising step is being taken, compliments of MRI research.

Auto-povestea

...Aici nu mai e lecţie de scris. E o lecţie despre cum să te mai şi opreşti din scris, din “literaturizat”, cînd ai de spus un adevăr. Cîteva pagini mai încolo sînt reproduse rînduri din portretul pe care fetiţa lui MT, Susy, i-l face tatălui său: “Tata fumează enorm, aproape fără încetare. Are o minte de scriitor şi nu poate să priceapă unele lucruri foarte simple”. Puterea poveştii autobiografice nu stă doar în şoc. Stă în rînduri incredibile care fac uneori cîte 10 vrafuri de observaţie ştiinţifică a societăţii. Iată cum descrie construcţiile din micul său sătuc (unde sporise prin naşterea sa cu 1% populaţia – pentru că erau cam 100 de suflete în toată localitatea, nu ştiu dacă a pus sclavii):

Mai toate casele erau din bîrne – aproape toate, cu excepţia a trei sau patru care erau din scînduri. Nu exista casă de cărămidă sau de piatră. Pînă şi biserica era făcută din bîrne. Crăpăturile dintre bîrne nu erau astupate; şi cum podeaua n-avea nici un covor pe ea, orice obiect mai mic decît o pară pe care l-ai fi scăpat din mînă s-ar fi pierdut pentru totdeauna.

A maverick mathematician

"Everybody in mathematics had given up for 100 years or 200 years the idea that you could ... from looking at pictures, find new ideas. That was the case long ago in the Middle Ages, in the Renaissance, in later periods, but by then mathematicians had become very abstract." By contrast, the complex mathematical shapes called fractals were not only available to the senses, they were downright beautiful

Holding the mirror up to nature

Theatrical art begins as the holding up to Nature of a distorting mirror. In this phase it pleases people who are childish enough to believe that they can see what they look like and what they are when they look at a true mirror. Naturally they think that a true mirror can teach them nothing. Only by giving them back some monstrous image can the mirror amuse them or terrify them. It is not until they grow up to the point at which they learn that they know very little about themselves, and that they do not see themselves in a true mirror as other people see them, that they become consumed with curiosity as to what they really are like, and begin to demand that the stage shall be a mirror of such accuracy and intensity of illumination that they shall be able to get glimpses of their real selves in it, and also learn a little how they appear to other people.

Jeff Hart

Natif de Denver, dans le Colorado, Jeff Hart travaille depuis 24 ans pour la compagnie de forage Layne Christensen. Engagée par les autorités de Santiago pour creuser un des trois puits de secours, l’entreprise chilienne Geotec Boyles Bros a immédiatement débauché le spécialiste. Jeff ne savait rien du Chili avant ce jour. Alors en plein forage en Afghanistan pour les ressources en eau des forces armées américaines, il n’a pas hésité. Comment refuser de sauver ces miraculés, que l’on avait cru mort durant 17 jours ? Pendant des semaines, Jeff et la cinquantaine de personnes qui ont œuvré pour le «plan B», ont travaillé comme des forcenés pour mener leur machine, l'excavatrice Schramm T-130. Puis vint ce samedi. Jeff était au commande de la «T-130» lors de ces intenses derniers instants, avant de parvenir aux séquestrés.

«Nous y sommes finalement parvenus, nous nous sommes battus pendant tout ce temps. Aujourd'hui, nous avons la possibilité de sauver ces mineurs», s’était écrié Jeff. Le camp de l’espoir a alors rencontré celui qui venait de le transformer en camp de la joie. Lui et son équipe étaient restés invisible pendant ces semaines d’attente, trop occupé à travailler.

Inténție

I'm sure the woods look sleepy in the autumn, when the leaves are getting brown.

Gránic

The winch that will pull the trapper miners out in Chile will extract them at .7 meters (2.3 feet) per second, Health Minister Jaime Malanich said. In case of emergency, the speed of ascension can be increased to 3 meters (9.8 feet) per second.

Le côté obscur

Le jeune homme y est décrit comme un génial monomaniaque, arrogant et maladroit, avide de programmation informatique et de reconnaissance sociale. Sans comparer les deux personnages, il y a un petit quelque chose du Charles Foster Kane d’Orson Welles dans le Mark Zuckerberg que décrit Fincher. Si «The Social Network» n'aura évidemment pas le même poids que «Citizen Kane» dans l’histoire du cinéma, l’examen des méthodes et des intentions de l’entrepreneur à succès, de l’ascension d’un garçon à la tête d’un empire, de son «Rosebud», participe de la même réflexion. En l’occurrence, Mark, au comportement proche de l’autisme, va tout faire pour créer un univers de communication. Un univers dont il sera à la tête et dont il tirera du succès, une fierté. Pourquoi ? C'est l'énigme. Comme son nom l’indique, «The Social Network» est un film sur le réseau social. Non pas sur un site web qui «vous permet de rester en contact et d'échanger avec les personnes qui vous entourent», mais bien sur les relations que nous entretenons. A quel point elles sont tributaires des égos et des désirs, comment elles sont malléables et solubles. Brillamment réalisé, écrit et interprété (Jesse Eisenberg en Mark Zuckerberg est excellent), «The Social Network» est un drame social et psychologique d’un monde bien réel.

Transpozíțiile comunicării

"Există un „model“ politic care se defineşte exact prin aceea că întreţine o criză sistematică a autenticităţii: dictatura. Dictatura condamnă individul la schizofrenie cotidiană. Datorită ei, ajungi să fii prezent trupeşte, împotriva voinţei tale, în locuri şi situaţii la care nici mintea, nici inima nu consimt să fie prezente (şedinţe, manifestaţii, „adunări spontane“ etc.). Datorită ei, eşti pus în situaţia să spui lucruri pe care nu le crezi, să fii, formal, de acord cu idei care nu te conving, să te declari „emoţionat“ de lucruri care te lasă rece sau chiar te scandalizează. Dictatura e o şcoală a duplicităţii. Ea substituie discernămîntul prin teamă, te obligă să ai limbaj dublu, să-ţi educi copiii în aşa fel încît, de mici, să deosebească, prudent, între adevărul de-acasă şi cel din afara casei. Dictatura încurajează deprinderea de a minţi, de a te preface, de a-ţi cenzura spontaneitatea. Dictatura schimonoseşte, în noi, omul întreg. Cei care, la un moment dat, nemaiputînd trăi divizaţi, nemaiputînd accepta să fie exilaţi în afara lor înşile, nemaisuferind să-şi multiplice chipul pînă la disoluţie, decid să iasă din rînd pentru a se regăsi, sînt numiţi, cu un termen oarecum pretenţios, „disidenţi“. Pretenţios, pentru că pare să indice, în primul rînd, un dezacord politic, ideologic, moral. De fapt, în joc e stricta nevoie de a reveni la autenticitate, nevoia de a recupera omul întreg, după ce, ani de-a rîndul, el a fost sacrificat prin teroare, căzut „sub vremi“, dislocat, uitat. Disidenţa este însă o soluţie individuală."

Akklimatisieren

dilemele dilematicilor

Rezistivitáte

Neagu Djuvara:..Dacă mergi în zonele importante ale Parisului, observi uşor cu ochiul liber că peste jumătate din copiii care ies de la şcoală sînt coloraţi. În acest ritm, peste 100 de ani, Franţa va fi metisă! Franţa - modelul Europei de cînd s-a născut civilizaţia occidentală, locul în care s-a conturat legătura între germanici şi romani, în care au început feudalitatea, monarhia organizată, revoluţiile, republicile etc.!
Andrei Pleşu: Vorba lui Cioran, pe cînd era la Paris: "Sînt în metrou şi sînt singurul francez"!
Neagu Djuvara: Eu am trăit acest lucru! Mi-am scurtat şederea în Africa pentru că mi s-a propus, în Franţa, un post de secretar general la Casa Românească, o instituţie creată de Alexandru Ghica şi de Cristina Sturdza, care nu avea pic de sînge românesc. Era armeancă după mamă şi nemţoaică după tată. Mi-am făcut o socoteală dacă puteam să trăiesc din modesta pensie pe care mi-am răscumpărat-o cu banii mei şi am acceptat. După ce am ajuns la Paris, mi s-a dat un apartament modest într-o casă veche dintr-o zonă la fel de modestă, la nord de Montmartre. Ca să ajung la metrou, staţia "Stalingrad", o adevărată pedeapsă pentru ochi, treceam pe lîngă un cartier de negri africani. Eu eram singurul alb, între sute de oameni, şi nici măcar eu nu eram francez!

1 clic = 1 dico

Lapidára structuralitáte

Frontiére

"În vara anului 1990, Germania de Vest şi Germania de Est au semnat acordul de reunificare iar în 3 octombrie Europa salută noua Republică Federală Germania. În decembrie, şefii de stat şi de guverne europene se întâlnesc la Roma pentru a lansa conferinţa interguvernamentală privind uniunea monetară. Atunci când statele membre semnează, în februarie 1992, Tratatul de la Maastricht, prevăzând introducerea monedei euro, Genscher resimte o profundă satisfacţie. "Pentru mine, această decizie reprezenta concretizarea promisiunii mele făcute în timpul negocierilor asupra reunificării", explică acesta. Abandonarea mărcii a fost deci preţul de plătit pentru reunificare? 
Nu există nicio îndoială asupra faptului că prăbuşirea puterii în Germania de Est a precipitat intrarea proiectului european într-o fază decizivă a istoriei sale. "Este probabil că uniunea monetară europeană nu ar fi fost posibilă fără reunificarea Germaniei", a declarat fostul şef al Bundesbank, Karl Otto Pöhl.
Această concesie a profitat în cele din urmă celor doi şefi de stat. Lăsând Germania să-şi recâştige partea ei orientală, Mitterrand l-a ajutat pe Kohl să devină cancelarul reunificării. În schimb, Kohl a promis să renunţe la Deutschmark, ceea ce a fost una dintre cele mai mari victorii ale preşedinţiei Mitterrand."

Eterogenitátea latitúdinii

Episód

• "Starea de acțiune și starea enunțiativă.

Anticomunismul/antisecurismul asumat de Herta Mϋller în timpul dictaturii diferă de anticomunismul/antisecurismul exhibat de mulți după 1989. Practic, e vorba de conștiințe operând în regimuri diferite: conștiințe în stare de acțiune (Mϋller), conștiințe în stare (mai degrabă) retorică, (preponderent) enunțiativă (Patapievici)."

Eféct anabolic

Specífic

Tabiéturi