'O epocă se caracterizează prin unitatea stilului ei —sinteză a diversităţilor— care face să existe corespondenţe evidente, între arhitectură şi poezie, matematici şi muzică. O unitate esenţială există între castelul de la Versailles şi gîndirea carteziană, de exemplu. Literatura şi teatrul, de la Andre Breton la Maiakovski, de la Marinetti la Tristan Tzara sau Apollinaire, de la teatrul expresionist la suprarealism, pînă la romanele recente ale lui Faulkner şi Dos Passos şi, foarte recent, la cele ale Nathaliei Sarraute şi ale lui Michel Butor, au participat la această înnoire. Dar nu toată literatura a urmat mişcarea şi, pentru teatru, ea pare să se fi oprit la 1930. Teatrul este cel .mai întîrziat. Avangarda a fost stopată în teatru, dacă nu în literatură. Războaiele, revoluţiile, nazismul şi celelalte forme ale tiraniei, dogmatismul, scleroza burgheză de asemenea în alte ţări, l-au împiedicat să se dezvolte, pentru moment. '
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu