noiembrie 30, 2009

Cauzál


Cel ce crede a se fi consacrat stiintei, nu aspira in realitate decat la o sistematizare in care-si gaseste tihna, iar repulsia atavica fata de indoiala revine intacta atunci cand fapte noi vin sa-i ameninte edificiul: el le neaga sau le ignora. Rationamentul causal succede liniilor de forta create de imagini. Necesitatea conexiunii, reduce din start conventia reprezentarilor, care nu este efectul unic al obisnuintei. Eul se angajeaza in decizia de a asimila subiectul perceptiei prezente. El sublimeaza, intr-o maniera oarecare, in vertijul asentimentului, din care el iese avertizat ~prevenit cateodata, ~eronat alteori.
.

noiembrie 28, 2009

Cért

In anumite epoci de continuitate si relansare intelectuala, cercetarea certitudinii se identifica cu urmarirea dezinteresata a adevarului, chiar daca ea nu-si scoate masca si nu-si aroga superioritatea. Adevarul nu se obtine decat cu pretul unei lupte constante cu realitatea . De aici dilema care domina intreaga istorie a gandirii umane: stiinta nu este posibila fara indoiala, ea este dovada indispensabila, initierea necesara, iar pe de alta parte in structura noastra coexista repulsia naturala fata de dubiu. Daca filozoful descopera problemele acolo unde omul obisnuit nu observa nimic sau neaga evidenta, le cauta, isi impune sa examineze, le intampina ca imperative carora nu li se poate sustrage; contrar constiinta primitiva se angajeaza pentru a le suprima, isi pune probleme doar sub presiunea circumstantelor, reduce la minim aderarea la lumea exterioara: incapabila a urmari pana la capat un rationament abstract, va explora cu minuozitate si cu o infinita rabdare o situatie dificila, va doza efortul asa cum cainele de vanatoare ignora oboseala atat timp cat mirosul sau simte prada. Constiinta primitiva tinde sa-si asigure stabilitate eliminand cauzele indoielii.
Un fost membru al poliţiei secrete române a lansat un atac acid impotriva câştigătoarei Premiului Nobel, scriitoarea Herta Müller. Acesta a declarat unui ziar ca~ ea suferă de iluzie mintala~ "Ea are o psihoză, fara contact cu realitatea externa” ; ~ "Ea nu a fost interogata asa des cum a susţinut” , recunoscand totusi instalarea unui sistem de ascultare,~ numai ca un incident, nu ca un eveniment repetat, admitand concedierea ei ca profesor , insa cu o explicatie diferita ~ " deoarece ea a fumat în sala de clasă".
In eseul "Securitatea este încă activa" , publicat recent în Die Zeit, Herta Müller detaliaza modul în care aceasta a terorizat-o în ultimii ani. În acelaşi eseu, scrie că si dupa sfârşitul regimului Ceauşescu, `aceasta a rămas intactă, cu agenţi activi acasă şi în străinătate`, în principal, sub deghizarea SRI,( sau a Serviciului Român de Informaţii).~ "Potrivit datelor proprii, 40% din personal [a SRI] a fost luat de la Securitate ... restul sunt pensionari ... sau arhitecti ai economiei de piaţă", a scris ea. Müller, detaliaza teroarea "psihologica", îndurata în ultimii ani.~ "Serviciile secrete au intrat in lipsa mea in casă; adesea, au lăsat deliberat semne (că ei 'au fost acolo’), cum ar fi: plantarea mucurilor de tigara, schimbarea tablourilor de pe perete, scaune intoarse. Săptămâni, o blană de vulpe, a fost taiata puţin câte puţin - coada, picioarele şi, în final a fost retezat capul ", a scris ea.

noiembrie 24, 2009

Indicatór


“-Trahanache: (după el până în fund) Ai puţintică. (întorcându-se singur în scenă.) E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip... trebuie să ai şi puţintică diplomaţie!
-Trahanache: (mergând spre uşe, condus de Tipătescu) Şi nu te mai turbura, neică, pentru fitece mişelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeală, trebuie să ai (cu fineţă) puţintică răbdare...
-Trahanache: Ai puţintică răbdare... Îmi pare rău... (indignat rău de tot.) Care va să zică unde nu înţelegeţi d-voastră politica, hop! Numaidecât trădare! Ne-am procopsit! Ce soţietate! Adevărat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are. (în culmea indignării.) Trădare! Bravos! Fănică trădător! Frumos! (pleacă.) Salutare! Salutare, stimabile! “(I.L.Caragiale -O scrisoare pierduta )
.

noiembrie 21, 2009

Ceáță

In toate epocile - pentru constiinta umana, o anume problema va fi permanent incomoda si evitata cat mai mult posibil. Iar daca, in evolutia ei oscilanta si inca nesigura va respinge aceasta proba, se va teme de ea, isi va asuma si riscul oprimarii.
Problema este in fapt suspensia momentana a rationamentului; judecata fiind actul esential al gandirii reflexive, ea fiind si actul vital al acestei constiinte si nu doar o simpla conexiune de concepte ci o dubla si indivizibila asertiune: afirmand ceva, constiinta se afirma ea insasi, mai mult chiar ea afirma -pentru a se afirma .(Un copil nu-si crispeaza mana cu energie pentru ca-i este teama, ci pentru a se asigura de forta sa). Asertiunea este pentru constiinta ceea ce respiratia sau bataia inimii este pentru organism. In fiecare moment o multime de perceptii, amintiri, imagini ne asalteaza: trebuie ca prompt, sa li se atribuie acestora elemente diverse, fie din lumea exterioara, fie ale subiectului, unora sa li se aplice autenticitatea trecutului, altora a prezentului. Cand spiritul-constiinta, nu mai este in masura a face acest lucru corect si fara a ezita, atunci nu numai o functie sau alta este amenintata, ci personalitatea in intregime. Alterarile usoare si trecatoare ale recunoasterii pe care le numim iluzii, déjà vu, déjà vécu, lasa sa se intrevada mecanismul acestei dezordini –se poate spune ca se produce un fel de eschivare foarte scurta a masinii mintale, o oprire pentru o fractiune infinitezimala de timp a unei parti, iar o alta parte functioneaza inertial. Este mai putin o neatentie fata de prezent, un fel de scufundare a constiintei in ea insasi timp de o sclipire. -incetam sa afirmam, sa ne afirmam, constiinta dispare ca putere activa, atenta, dar continua sa inregistreze mecanic perceptiile si are iluzia de a fi vazut si trait ceea ce se intampla si de a sti anterior ce se va intampla.- atunci, cand in realitate, ea greseste in efectuarea imediata a atribuirilor corecte, se lasa impresurata de derularea impresiilor actuale, fara a se opune. Este o carenta momentana a eului care altereaza recunoasterea: nu coreleaza trecutul si actualul. Atunci cand iluzia se disipeaza, se evidentiaza si producerea ei cauzata de o absenta, de o inadvertenta, de un rastimp imobilizat in el insusi.

.

noiembrie 20, 2009

Sentimént


"Poezia adînceşte rănile pe care le face raţiunea.
Acesta este, poate, singurul lucru care-i justifică existenţa."
(Gellu Naum, Teribilul interzis, 1945)
.

noiembrie 19, 2009

Etc…


Nelinistea mistica isi demonstreaza originalitatea prin caracterul ei universal si prin vitalitate.
Cauzele care au creat-o nu-s abstracte, separate doar de efectul lor si de toata drama in care ele joaca rolul principal. Sunt puteri anonime, vagi, difuze care se aseamana prin impersonalitatea lor cu fortele cosmice si care contrasteaza, in consecinta, de o maniera categorica acestei puteri eminamente personale, care este vointa umana. Astfel ca, din aproape in aproape, pluralitatea indistincta a fortelor anonime, face loc notiunii abstracte de Putere si Energie –ca si cum aceasta ar fi fost continuta analitic in cealalta, iar spiritele, demonii, geniile, zeii de toate formele si gradele nu sunt decat formele concrete pe care le-a luat aceasta Energie.
Pentru ca nimic nu este mai incompatibil cu constiinta primitiva ca o notiune impersonala, divinul a fost reprezentat sub forma concreta sau particulara. Primitivul a trebuit sa admita intai modalitatile de reactie imaginativa cele mai elementare si mai frustrante. A inventat fortele impersonale din uimirea in fata marilor fenomene naturale, din tulburare sufleteasca si spirituala, din incapacitatea de a intelege, de a devansa aceasta neadaptare profunda fata in fata cu realitatea, decat cu conditia de a-si imagina in centru actori care sa coreleze intelegerea spectacolului cu intensitatea emotiei. Umanitatea primitiva a conceput o forta, iesita din energia universala care a jucat un rol important in constituirea primelor sisteme religioase si a cauzalitatii. Aceeasi forta magica dispersata, capabila de a produce efectele cele mai diferite, se regaseste in toate religiile si societatile inferioare, are o universalitate impozanta si n-ar fi surprinzator sa gandim ca prima metafizica umana a fost un fel de Energetica ale carei elemente afective originale au disparut treptat, pentru a lasa loc unui sistem de explicatie abstract. Desigur, nimic n-a fost mai dificil pentru om, ca izolarea mentala a unei idei, constientizarea notiunilor pe care le aplica in actiuni - adica a gandi teoretic. ...
.

noiembrie 17, 2009

Bizareríi

Reanalizand experienta socratica:/ judecata-concept-idee/, revolutia carteziana a reusit sa orienteze decisiv explicatia pe caile rationalului. Daca spiritul acorda lumea sensibila cu lumea abstracta a numerelor si figurilor, iar adevarul matematic aplicat experientei il face inteligibil, atunci inteligenta isi va cauta in ea insasi si punctul de sprijin si sursa elanului. Lenta redresare a explicatiunii traverseaza istoria umana, continand un precipitat logic de abstractiuni: punct, numar, dimensiune, axiomatic, numarabil, transcendent, inductiv, infinitezimal, masurabil, algoritmic, n-dimensional, convergand catre un cartezianism dualist-rationalist.
.

noiembrie 14, 2009

Transpúnere





















Studiind biunivocitatea: cunoastere –realitate, experiment-concept; intuind obiectivitatea gnoseologica, acceptam ( de voie, de nevoie) empirismul rationalist.

noiembrie 11, 2009

Redáre

Recunoastem in Jazz, cele doua caracteristici ale constiintei umane: sentimentul transformarii inteligentei intr-o functie pur speculativa si activitatea de a crea ” l’esprit “.
Interpretul dezvolta bucuria descoperirii, lasand imaginatiei toata deschiderea catre metamorfoza creatiei, dand iluzia evolutiei continue.
Inteligenta este redefinita prin conceptele, categoriile si principiile sale.

noiembrie 05, 2009

Ierarhíe

"-Noi suntem clipa care trece prin poarta existenţei.
-Cinstea nu este o vocaţie, cinstea este o opţiune.
-Poezia nu se scrie cu cuvinte.

-Fii atent cum vorbeşti, cuvintele atrag faptele.
-Prietenii mei nu sunt mulţi, dar sunt nenumăraţi
-Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles.

-Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care
vedeam cuvintele.
-Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic.
-Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă.

-Auzi, bă, Gore, ei o să rămână nişte ziarişti toată viaţa, noi o să rămânem poeţi toată moartea!

-Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
-Niciodată n-am să învăţ că el a murit.
-Poezia este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.
-Cel mai desăvârşit duşman şi cel mai mângâietor prieten este propria noastră memorie.
-Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.
-Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.
-Cuvintele sunt umbra de aur în conştiinţă a materiei.

-Pot să stau uneori în faţa unui copac cu ochii deschişi şi să-l şi visez în acelaşi timp. Şi să prefer să-l visez."
-Nichita Stanescu-

.

noiembrie 04, 2009

Lexicón

Materie, material, abstractia materiei, realitatea materialului.
Eul, spiritul, materia si materialul: constelatie structurala. Daca materialul este esenta eului, fiinta materialului- esential ontica, indoiala -reperul rezistentei reale ; ma acuz pe mine acuzand ceea ce este dincolo de mine: ”geniul rau”. Timpul material este timpul meu; intr-un stadiu viata este comprehensiune, in altul este indoiala; amintire a ceea ce n-ai uitat si uitare a ceea ce n-ai stiut. Text, scriitura, sfarsitul fizic al spiritului, scriere. Desprinderea realitatii, visurile veridice ale abstractiilor, intelect, idee.


noiembrie 02, 2009

Fiindcă

Nelinistea antica nu a disparut. Poeti si dramaturgi stiau bine ca ea va domni intotdeauna secret in suflet.
Uitand ca geneza religiei grecesti a fost de multe ori sumbra si insangerata,
ca inteleptii au triat amintirile prin ataraxie,
artistii Helladei au idolatrizat etern,( in statui, chiar in zei), frumusetea austera si delectarea de a trai.Lumea greaca s-a disipat instinctiv in magie si in superstitiile orientului.
.

noiembrie 01, 2009

Interbélică

Prin reflexie, discernem din exterior ceea ce constiinta noastra creeaza ea insasi: amintiri, imagini, sentimente, dorinte, idei. Aceste viziuni ne asalteaza de multe ori comprehensiunea. Ceea ce pare a veni de niciunde este al nostru. Imaginea care tine locul unei absente este in noi, este a noastra. -Trecem deliberat in constiinta noastra, ne inchidem, ridicam, pentru un moment, o cortina grea si impenetrabila ce ne distanteaza de restul lumii. Univers in univers.