În felul ei, ideea egalitarismului...

• "Mircea Cărtărescu: „În felul ei, ideea egalitarismului şi colectivismului comunist a fost una genială.”

Ea a părut să rezolve, psihologic măcar, dacă nu economic, câteva dintre marile tensiuni la care e supus omul într-o lume modernă. Cei care-au propagat acest sistem utopic ştiau ce făceau: puţini puteau rezista ofertei lor. E drept, omul îşi ceda libertatea şi iniţiativa unui mecanism inuman, dar beneficiile sale nu erau de neglijat. Preţul libertăţii (cu care şi-aşa cei mai mulţi inşi nu ştiau ce să facă) nu a părut prea mare celor care-au primit în schimb bunurile râvnite: iresponsabilitatea, dispariţia nevoii de a decide în legătură cu viaţa ta şi a altora, dispariţia nevoii de a fi cineva, a incomodităţii de a lupta pentru ceva, a poverii de gândi cu mintea ta. În plus, primeai câte puţin din cele necesare vieţii, aşa încât, măcar în principiu, nu mai aveai grija zilei de mâine. Etic şi echitabil. Capra vecinului moartă la canal şi la Sighet, nici nu mai aveai pe cine invidia.
Foştii se duseseră, actualii încă nu apăruseră, iar când au apărut, s-au ascuns după genericul „ei”. Se trăia într-o combinaţie de închisoare şi grădiniţă, izolată de restul lumii şi închisă în propriile ei legi. Oamenii se făceau că lucrează, iar „ei” se făceau că-i plătesc....

• Altfel, omul se adaptase vieţii din cuşcă destul de bine şi îl îngrozea lumea de afară. Am văzut o dată un filmuleţ în care un copil cumpăra de la piaţă o veveriţă ce fugea etern într-o roată de sârmă. I se făcuse milă de ea şi s-a gândit s-o ducă-n pădure. Ajuns acolo, pune cuşca jos şi deschide uşiţa. Veveriţa iese, face câţiva paşi, apoi o zbugheşte la loc în colivie, unde reia goana ei absurdă în roata de sârmă, de unde n-a mai fost chip s-o scoţi.

Slavă Domnului, am supravieţuit cuştii, şi o mâna miloasă („agenturili”) ne-a depus şi pe noi în mijlocul pădurii. Ne-am primit înapoi libertatea, ne-am străduit să facem ceva cu ea, căci bătrânii ne spuneau că e un lucru minunat. Nu e locul aici să spun ce şi cât am făcut cu acest dar întradevăr dumnezeiesc: nu mult..
Criza, la ideea căreia unii râdeau superior la-nceput, s-a dovedit cât se poate de reală. Toţi cei din jurul meu, toţi cei pe care-i văd pe stradă sunt gravi şi sumbri. Nimănui, nici măcar oficial, nu-i merge bine."