conversații

.....Acum cîţiva ani era, la Librăria "Univers", o coadă pentru Kant extraordinară, ca la carne. E clar că nu toţi cei ce o formau voiau sau puteau să-l citească pe Kant. Dar voiau să aibă cartea. Făcea bine să o ai. Fie şi pentru a o specula mai tîrziu, ceea ce vădeşte cota la care poate ajunge o carte. Fapt e că s-a produs la noi o mutaţie în statistica şi sociologia lecturii; se citeşte mult mai mult, lucruri, în medie, bune. Cred că asta este şi un rezultat pozitiv al perioadei pe care ne-am obişnuit s-o numim "obsedantul deceniu", care, cu toate relele ei, a mobilizat foarte mulţi scriitori, ce nu se puteau manifesta altfel, la traduceri din autorii clasici. În acei ani, şi eu am citit temeinic Eschil, Sofocle, Tolstoi, Dostoievski, Platon, Kant. Era ca un, cum să spun?, un derivativ, o compensaţie, o formă de a-ţi regăsi umanul din tine prin lecturi. Atunci a fost un boom° editorial.
– ’55–’56...
– Sub aspectul drepturilor de autor şi al tirajelor, putem privi cu nostalgie spre epoca aceea.
– Tirajele sunt mai mici acum, dar apar mai multe titluri.
– S-ar putea să fie mai multe, dar sunt inaccesibile. Eu n-am reuşit să pun mîna pe Ulise al lui Mircea Ivănescu......