"De la origini, gândirea, chiar când a încercat a fi pură teorie (theoreo = a contempla, n.n.) a rămas în câmpul practic al dualităţilor; psihic-fizic, lume interioară-lume externă". În "teoria pură" eul, sinele, subiectul, conştiinţa (das Bewusstsein) sunt obiect de contemplaţie, înţeles ca lume. Zarifopol vorbeşte de "eul profund" sau "eul supra-empiric" înţeles ca teren al "teoriei pure" sau "câmp spectacular". "În acest câmp numai - spune el mai departe - se poate încerca descrierea cuprinsului şi poziţiilor spiritului; din acest plan se înţelege rostul şi izvorul lumii psiho-fizice şi al opoziţiei dintre reprezentare şi lucru, în acest plan se descoperă caracterul secundar, de derivare practică, al acestei lumi şi opoziţii; în el se surprind şi sunt denunţate incursiunile abuzive ale eticei şi metafizicei în teoria pură. Metafizica e prin excelenţă product al dublărilor practice.
- "Dacă ţinem seama de importanţa pe care Goethe o atribuia lucrărilor sale ştiinţifice, îndeosebi Teoriei culorilor, despre care spunea că reprezintă pentru el mai mult decât opera sa poetică, dacă mai ţinem seama şi că simbolica Teoriei culorilor nu e de înţeles fără referire la alchimie, putem realiza cât de înaltă era stima pe care de la douăzeci de ani şi până la moarte o păstrase magiştrilor tinereţii sale. În cursul anilor a aprofundat şi alte sisteme, Spinoza, Neoplatonismul, religiile Orientului, în care pot fi identificate, în forme mai clare şi mai riguroase, concepţii pe care Goethe şi le însuşise din îndoctrinarea sa alchimică."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu