interview

• I.B.: Dar nu existau variaţii de la un spectacol la altul?

D.N.: Da, glumele pe care le făceam între noi.

• I.B.: Uite, lui Al Pacino îi place teatrul mai mult decât filmul.

D.N.: Sigur că da, pentru că e chiţibuşar, la el e Metoda. Înţeleg. Sunt unii actori încrâncenaţi pe meserie, care trebuie să lucreze fiecare detaliu. La unii vezi munca, aşa cum e Meryl Streep (pe care eu nu pot s-o sufăr), şi sunt alţii la care nu se vede cazna - Gene Hackman, de pildă. Brando is the f.... number one! Ce-mi plăcea la el e că ura actoria.

• I.B.: Era un tip cool. Şi tu eşti.

D.N.: Ce a fost a trecut. Brando a fost singurul şi primul care a dat peste cap actoria.

• I.B.: Deci filmul era marea ta pasiune.

D.N.: Era mult mai rapid. Concentrarea era absolut necesară. Aveai 15-20 de minute să te gândeşti sau noaptea de dinainte, tu trebuind să-ţi faci continuitatea în cap pentru că nu te puteai baza pe alţii.

• I.B.: Fiind mai rebel, te gândeai totuşi la lucrurile astea?

D.N.: Mda. Ei, fugeam prin cadru, treceam prin cadru, dar între timp mă mai şi gândeam. Dar nu vroiam să las să transpară acest lucru pentru că mi se părea muncă şi mie nu mi-a plăcut să muncesc aşa.