Oricum, dacã discutãm despre fericire, îmi aduc aminte ce zice undeva Kierkegaard, cã fericirea existã numai dupã ce a trecut. Câtã vreme o trãiesti, ea este perisabilã. Nu stii niciodatã dacã nu risti în clipa urmãtoare sã devii din fericit nefericit. Dupã ce a trecut însã, poti sã spui „am fost fericit“. Cu alte cuvinte, mã tem cã paradisurile existã numai ca paradisuri pierdute. în „Apãrarea lui Galilei“ e vorba de altceva. E vorba de un personaj care e un fel de alter ego al meu, se întelege asta, si care îsi gãseste în ultimele resurse de vitalitate chiar fondul de a crede. Cu alte cuvinte, mie mi se pare cã solutia optimã pentru cineva este solutia lui Don Quijote.
(Un interviu cu Octavian Paler)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu