Adiacént

‘Writing, at its best, is a lonely life. Organizations for writers palliate the writer's loneliness but I doubt if they improve his writing. He grows in public stature as he sheds his loneliness and often his work deteriorates. For he does his work alone and if he is a good enough writer he must face eternity, or the lack of it, each day.

For a true writer each book should be a new beginning where he tries again for something that is beyond attainment. He should always try for something that has never been done or that others have tried and failed. Then sometimes, with great luck, he will succeed.

How simple the writing of literature would be if it were only necessary to write in another way what has been well written. It is because we have had such great writers in the past that a writer is driven far out past where he can go, out to where no one can help him.’

Ernest Hemingway

The Nobel Prize in Literature 1954

Du côté de

‘Longtemps, je me suis couché de bonne heure. Parfois, à peine ma bougie éteinte, mes yeux se fermaient si vite que je n’avais pas le temps de me dire: " Je m’endors. " Et, une demi-heure après, la pensée qu’il était temps de chercher le sommeil m’éveillait; je voulais poser le volume que je croyais avoir encore dans les mains et souffler ma lumière; je n’avais pas cessé en dormant de faire des réflexions sur ce que je venais de faire, mais ces réflexions avaient pris un tour un peu particulier; il me semblait que j’étais moi-même ce dont parlait l’ouvrage: une église, un quatuor, la rivalité de François Ier et de Charles Quint. Cette croyance survivait pendant quelques secondes à mon réveil; elle ne choquait pas ma raison, mais pesait comme des écailles sur mes yeux et les empêchait de se rendre compte que le bougeoir n’était plus allumé. Puis elle commençait à me devenir inintelligible, comme après la métempsycose les pensées d’une existence antérieure; le sujet du livre se détachait de moi, j’étais fibre de m’y appliquer ou non; aussitôt je recouvrais la vue et j’étais bien étonné de trouver autour de moi une obscurité, douce et reposante pour mes yeux, mais peut-être plus encore pour mon esprit, à qui elle apparaissait comme une chose sans cause, incompréhensible, comme une chose vraiment obscure. Je me demandais quelle heure il pouvait être; j’entendais le sifflement des trains qui, plus ou moins éloigné, comme le chant d’un oiseau dans une forêt, relevant les distances, me décrivait l’étendue de la campagne déserte où le voyageur se hâte vers la station prochaine, et le petit chemin qu’il suit..’

‘Peut-être l'immobilité des choses autour de nous leur est-elle imposée par notre certitude que ce sont elles et non pas d'autres, par l'immobilité de notre pensée en face d'elles. Toujours est-il que, quand je me réveillais ainsi, mon esprit s'agitant pour chercher, sans y réussir, à savoir où j'étais, tout tournait autour de moi dans l'obscurité, les choses, les pays, les années.’

.

Decéniu

Sfârşitul primului deceniu al celui de-al XXI- lea secol.

Sintoníe

"A conscience is that still small voice that people won't listen to. That's just the trouble with the world today..." - Jiminy Cricket to Pinocchio in the Disney film Pinocchio, 1940

"I dub you Pinocchio's conscience, lord high keeper of the knowledge of right and wrong, counselor in moments of high temptation, and guide along the straight and narrow path. Arise, Sir Jiminy Cricket." - The Blue Fairy to Jiminy Cricket in the Disney film Pinocchio, 1940

Joyeuses Fêtes !

We wish you a merry Christmas
And a happy New Year.


.

Iernat

• Arthur Rimbaud [Illuminations] 26 Fête d'hiver

• La cascade sonne derrière les huttes d'opéra-comique. Des girandoles prolongent, dans les vergers et les allées voisins du Méandre, - les verts et les rouges du couchant.

• Nymphes d'Horace coiffées au Premier Empire, - Rondes Sibériennes, Chinoises de Boucher.

.

Épic

- "Et s'il était à refaire
Je referais ce chemin..."
Une voix monte des fers
Et parle des lendemains.
On dit que dans sa cellule,
Deux hommes, cette nuit-là,
Lui murmuraient : "Capitule
De cette vie es-tu las ?
- Tu peux vivre, tu peux vivre
Tu peux vivre comme nous !
Dis le mot qui te délivre
Et tu peux vivre à genoux..."
- - "Et s'il était à refaire,
Je referais ce chemin..."
La voix qui monte des fers
Parle pour les lendemains.
- "Rien qu'un mot, la porte cède,
S'ouvre et tu sors ! Rien qu'un mot :
Le bourreau se dépossède...

Echivóc

Pisicuţul pisicel,

Mic,firav,abia-ntarcat,
Prin ogradă a plecat.
Ar vrea să vadă şi el
Cum arat-un şoricel.
Câinele nostru, Azor,

Numerotárea enumerării

Dacă mai numărăm o dată “anulatele”........

• Anca lui Noe. Exista poezie dupa renumararea voturilor nule ?

• Run, Geoana, run

• Cer reluarea alegerilor si a rascoalei de la 1907 !
• Ca să se mai bată sistemul de fraude încă o dată? Argumentul “democraţie”
• Relax, mai sînt şi cărţi mişto pe lumea asta. Ideile şi evoluţionismul
• Şpaga e norocul prostului?
• Sa nu ne mai certam!
• Filmuletz trucat cu Mircea Geoana?
• …joaca Moscova totul pe Popa Prostu’?
• Campania pectorală… poveste cu 62 de babuini.
• Pre multi am sa popesc ! Partea I
• ...manifestarile tip "Vanghelie" - subminate de sindromul "Rogozanu"
• Ce griji pot sa am ! Evadare din prezent si stocarea trecutului. PS pentru Fumurescu.
• Nemuritorul (decat o cronica de filmulete)
• Traducator prin vocatie
  

Nobel 2009

Chaque mot en sait long sur le cercle vicieux (Bogdan Ghiu )

“La troisième fois, il s'assit et je restai debout, car il avait posé sa serviette sur ma chaise. Je n'osai pas la mettre par terre. Il me traita d'idiote finie, de fainéante, de femme facile, aussi infecte qu'une chienne errante. Il repoussa le vase au bord du bureau et, au milieu, posa un crayon et une feuille de papier. Il hurla : écrivez ! Debout, j'écrivis sous sa dictée mon nom, ma date de naissance et mon adresse. Puis : quel que soit le degré de proximité ou de parenté, je ne dirai à personne que je ... et voici l'affreux mot roumain : colaborez, que je collabore. Ce mot, je ne l'écrivis pas. Je posai le crayon, allai à la fenêtre et regardai, au dehors, la rue poussiéreuse. Elle n'était pas asphaltée, elle avait des nids-de-poule et des maisons bossues. Cette ruelle délabrée s'appelait toujours Strada Gloriei, rue de la Gloire. Un chat était juché sur un mûrier tout dépouillé, rue de la Gloire. C'était le chat de l'usine, celui à l'oreille déchirée. Au-dessus de lui, un soleil matinal, comme un tambour jaune. Je fis : n-am caracterul. Je n'ai pas ce caractère-là. Je le dis à la rue, dehors. Le mot "caractère" exaspéra l'homme des services secrets. Il déchira la feuille et jeta les bouts de papier par terre. Mais à l'idée qu'il devrait présenter à son chef cette tentative de recrutement, il se baissa et ramassa tous les morceaux qu'il flanqua dans sa serviette. Puis il poussa un gros soupir et, dans sa déconfiture, lança le vase de tulipes contre le mur : il s'y fracassa, et on entendit comme un grincement de dents en plein vol. La serviette sous le bras, il marmonna : tu le regretteras, on te noiera dans le fleuve. Je fis en aparté : si je signe ça, je ne pourrai plus vivre avec moi-même, donc j'en viendrai là. Autant que vous vous en chargiez. La porte du bureau étant déjà ouverte, il était parti. Dehors, dans la Strada Gloriei, le chat de l'usine avait sauté de l'arbre sur le toit de la maison. Une branche se balançait comme un trampoline.”

.

2009

• "Drumul viermelui în măr.

Furnica trage după ea o muscă moartă. ….Furnica are un cap cât gămălia unui bold; în el soarele nu-şi află loc să ardă. Înţeapă. Furnica nu mai ştie încotro s-o apuce. Se târăşte fără să trăiască .... am simţit în umăr cerul foarte aproape. Aş fi putut să mă sprijin de el, dar nu am vrut s-o sperii pe mama. Când m-am întors apoi singur prin curte, pietrele erau transparente. Am grăbit pasul. La intrare uşa era altfel, lemnul devenise gol. ... pata de pe obrazul copilului era atingerea singurătăţii. Ea se lăţea pentru că deasupra plopilor lumina cădea pieziş.

• Bărbatul în mână.

Umbrele şi-au părăsit lucrurile cărora le aparţin. Ele nu mai aparţin decât după-amiezii târzii care a trecut. ...Deasupra aragazului atârnă un covor de perete, un luminiş de pădure cu cerb. Cerbul este la fel de brun ca şi strecurătoarea cu tăiţei de pe masă. ...Femeia se uită în oală, suflă în fum....În faţa intrării în bloc trandafirii ţes un acoperiş găunos, o urzeală din frunze murdare şi stele murdare. Noaptea le împinge afară din oraş.

• Onduleul de pe frunte.

Tot ce străluceşte vede. Onduleul de pe frunte străluceşte. Vede fiecare zi din ţară.....Negrul ochiului priveşte zilnic din ziar în ţară. ....Şi copacii se gâtuie unde nu i-a sădit nimeni. Câinii urlă;........Le e frică şi când aleargă îşi iau inimă-n dinţi înainte de a muşca. ....Drumul de lângă cafenea se ţine după râu, râul după drum. .... Ei ştiu ca umbrele plopilor rămân jos ceea ce sunt plopii sus, cuţite. ....Ce nu poate fura interzice. Ea interzice norocul, spun pescarii, vara cu dungi mănâncă norocul la pescuit."

• ('Încă de pe atunci vulpea era vânătorul'-traducerea Nora Iuga)
• 
  

Le Clézio

Extrait de L’Africain

` Tout être humain est le résultat d’un père et une mère. On peut ne pas les reconnaître, ne pas les aimer, on peut douter d’eux. Mais ils sont là, avec leur visage, leurs attitudes, leurs manières et leurs manies, leurs illusions, leurs espoirs, la forme de leurs mains et de leurs doigts de pied, la couleur de leurs yeux et de leurs cheveux, leur façon de parler, leurs pensées, probablement l’âge de leur mort, tout cela est passé en nous. `

`C’étaient des lois étranges qui ne ressemblaient pas du tout à celles qui sont écrites dans les livres et qu’on apprenait par cœur à l’école. Il y avait la loi de l’horizon qui attire le corps, une loi très longue et très mince, un seul trait dur qui unissait les sphères mobiles du ciel et de la mer. Là-bas, tout naissait, se multipliait, en formant des vols de chiffres et de signes qui obscurcissaient le soleil et s’éloignaient vers l’inconnu. Il y avait la loi de la mer, sans commencement ni fin, où se brisaient les rayons de la lumière. Il y avait la loi du ciel, la loi du vent, la loi du soleil, mais on ne pouvait pas les comprendre, parce que leurs signes n’appartenaient pas aux hommes. ` (J.M.G. Le Clézio, Lullaby, Gallimard, 1970)

.

Trajan

Aventura vietii lui , a fost aceea a unui stadiu istoric, a unui secol de la inceputul lui! Contemporan cu Howard Hughes, a prefacut elanul vital in act. Remarcabil inventator, sportiv, caracter sobru inflexibil a plasmuit sufletul civilizatiei celui de al XXI-lea veac. Premiant la liceu ( doua clase intr-un an), sef de promotie la facultate, subsecretar de stat in guvernul de elite Antonescu [demisioneaza recuzand semnarea unui tratat prejudiciabil Tarii,”-In tara asta nu face fiecare ceea ce vrea, ci ceea ce trebuie!” ar fi indicat(inutil) Antonescu ], personaj in cartea lui Nicolae Baciu `Din temnitele Anei Pauker, in puscariile lui Tito` , membru in Guvernul provizoriu al românilor din exil: si-a dedicat viata familiei si prietenilor ramasi acasa, si-a declarat românísmul pana in ultima clipa.

• 1.`In Calgary this week to get the Petrofina program rolling were C. Bonnami of Brussels, manager of Petrofina; Trajan Nitescu, former chief of Petrofina operations in Rumania, who will establish in Calgary as head of Canadian Fina; and George Brognon of Brussels chief geologist for Petrofina, who came to Calgary a few months ago to complete the groundwork for the Canadian program. In interviews with this writer, they spoke of the background of the company, and the hopes for the future in Alberta.`

2.` The company originated in 1950 when Petrofina S.A. of Belgium sent Trajan Nitescu to Canada to organize and run a subsidiary.Nitescu was Rumanian by birth and worked with Petrofina's Rumanian subsidiary from 1926 until the end of World War II. At that time, he resigned his post as General Manager of the Oil Department because the company, like the country, was being taken over by the communists. For this and other reasons, he was soon an enemy of the Rumanian state, forced into hiding. After six months of flight from the secret police, he and his wife swam the Danube River at night to the relative safety of Communist Yugoslavia. They were still prisoners under Tito's regime, but eventually were allowed to leave because of high level, indirect pressure from the United States and Belgium. Nitescu took up employment with his old company Petrofina after the War and came to Canada. Under Nitescu's guidance, Canadian Fina grew rapidly through takeovers. `

• 3`In this case, a method new to the natural-gas industry was used in which the gas line is traced with a hot-water line. The application of this method was proposed by T. Nitescu, President of Canadian Fina Oil Limited. The basic thought behind this idea was that, if the soil around the gas pipe were maintained at or above the gas-line temperature, there would be no heat loss from the gas to the soil.`

4.` Ajuns într-un asemenea impas, Arhiepiscopul exilului Victor Vasile Leu s-a consultat cu Consiliul parohial al episcopiei [alcătuit din: maiorul Iliescu, avocatul Mihai Răutu, Bercu, Bischof, C. Papanace, Stelian Popescu, Radu Bossy, maiorul Croitorul, colonelul Neferu, inginerul Traian Niţescu,
avocatul Nicolae Baciu, Gogu Constantinescu],....`

http://ipexl.com/directory/en/inventor/Trajan_Nitescu_1.html

http://www.scribd.com/doc/41744140/Societatea-Concordia

.

Episód

Opera Hertei Müller: o ipostaziere estetică a politicului pentru îmblânzirea violenţei trăite - Gabriel Kohn

“Adevărul rememorat este inventat literar printr un procedeu numit „autoficţionalizare“, noţiune împrumutată de la Georges Arthur Goldschmidt [6]. Punctul său de plecare este încredinţarea că descrierea celor trăite are nevoie de destrucţia percepţiei iniţiale şi reinventarea lucrului trăit prin limbaj: „Cele întâmplate cu adevărat se manifestă insistent ca fenomen periferic căruia îi administrezi prin cuvinte un şoc după altul. Când a devenit de nerecunoscut pentru sine însuşi, înseamnă că a revenit în centru. Trebuie, mai întâi, să demolezi suficienţa de sine a lucrului trăit pentru a scrie despre el – s-o coteşti din orice stradă reală într-una inventată, fiindcă numai aceasta îi poate semăna din nou“ [7]. Sub presiunea trăitului (de cele mai multe ori a terorii), amintirea este transportată în literatură printr o mutaţie fantomatică, la capătul căreia reîntâlneşte, totuşi, realitatea. Scrisul rămâne la Herta Müller mereu pendulatoriu: se arcuieşte spre invenţie când întâlneşte realul şi face ca din plăsmuirea literară să ne privească realul esenţializat. Resorturile stilistice ale acestei dinamici ţin de metaforizarea amplă a prozei: răsturnarea perspectivei curente, o gândire ideogramatică ce arestează elemente disparate ale realului şi stabileşte contiguităţi surprinzătoare (ochiul ca organ omnipenetrant al puterii se mută în jarul unei ţigări, în albul dinţilor, ba chiar într un glonte). Totul este înveşmântat într-o sintaxă cu cadenţa scurtă, paratactică, laconică, ce sugerează un discurs gâfâit, fragmentat de o teroare ubicuă. “

Cauzál

Cel ce crede a se fi consacrat stiintei, nu aspira in realitate decat la o sistematizare in care-si gaseste tihna, iar repulsia atavica fata de indoiala revine intacta atunci cand fapte noi vin sa-i ameninte edificiul: el le neaga sau le ignora. Rationamentul causal succede liniilor de forta create de imagini. Necesitatea conexiunii, reduce din start conventia reprezentarilor, care nu este efectul unic al obisnuintei. Eul se angajeaza in decizia de a asimila subiectul perceptiei prezente. El sublimeaza, intr-o maniera oarecare, in vertijul asentimentului, din care el iese avertizat ~prevenit cateodata, ~eronat alteori.

.

Cért

In anumite epoci de continuitate si relansare intelectuala, cercetarea certitudinii se identifica cu urmarirea dezinteresata a adevarului, chiar daca ea nu-si scoate masca si nu-si aroga superioritatea. Adevarul nu se obtine decat cu pretul unei lupte constante cu realitatea . De aici dilema care domina intreaga istorie a gandirii umane: stiinta nu este posibila fara indoiala, ea este dovada indispensabila, initierea necesara, iar pe de alta parte in structura noastra coexista repulsia naturala fata de dubiu. Daca filozoful descopera problemele acolo unde omul obisnuit nu observa nimic sau neaga evidenta, le cauta, isi impune sa examineze, le intampina ca imperative carora nu li se poate sustrage; contrar constiinta primitiva se angajeaza pentru a le suprima, isi pune probleme doar sub presiunea circumstantelor, reduce la minim aderarea la lumea exterioara: incapabila a urmari pana la capat un rationament abstract, va explora cu minuozitate si cu o infinita rabdare o situatie dificila, va doza efortul asa cum cainele de vanatoare ignora oboseala atat timp cat mirosul sau simte prada. Constiinta primitiva tinde sa-si asigure stabilitate eliminand cauzele indoielii.

Un fost membru al poliţiei secrete române a lansat un atac acid impotriva câştigătoarei Premiului Nobel, scriitoarea Herta Müller. Acesta a declarat unui ziar ca~ ea suferă de iluzie mintala~ "Ea are o psihoză, fara contact cu realitatea externa” ; ~ "Ea nu a fost interogata asa des cum a susţinut” , recunoscand totusi instalarea unui sistem de ascultare,~ numai ca un incident, nu ca un eveniment repetat, admitand concedierea ei ca profesor , insa cu o explicatie diferita ~ " deoarece ea a fumat în sala de clasă".

In eseul "Securitatea este încă activa" , publicat recent în Die Zeit, Herta Müller detaliaza modul în care aceasta a terorizat-o în ultimii ani. În acelaşi eseu, scrie că si dupa sfârşitul regimului Ceauşescu, `aceasta a rămas intactă, cu agenţi activi acasă şi în străinătate`, în principal, sub deghizarea SRI,( sau a Serviciului Român de Informaţii).~ "Potrivit datelor proprii, 40% din personal [a SRI] a fost luat de la Securitate ... restul sunt pensionari ... sau arhitecti ai economiei de piaţă", a scris ea. Müller, detaliaza teroarea "psihologica", îndurata în ultimii ani.~ "Serviciile secrete au intrat in lipsa mea in casă; adesea, au lăsat deliberat semne (că ei 'au fost acolo’), cum ar fi: plantarea mucurilor de tigara, schimbarea tablourilor de pe perete, scaune intoarse. Săptămâni, o blană de vulpe, a fost taiata puţin câte puţin - coada, picioarele şi, în final a fost retezat capul ", a scris ea.

Esențiál

• Rostirea implineste conexiunea esentiala rationament-obiect.

Judecata coincide cu studiul numai daca este si pronuntata.

• Certitudinea corespunde unei tendiinte elementare. adevarul unei tendinte secundare.

Rationamentul va fi intr-un mod neevoluat actul prin care constiinta se afirma..

Indicatór

“-Trahanache: (după el până în fund) Ai puţintică. (întorcându-se singur în scenă.) E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip... trebuie să ai şi puţintică diplomaţie!

-Trahanache: (mergând spre uşe, condus de Tipătescu) Şi nu te mai turbura, neică, pentru fitece mişelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeală, trebuie să ai (cu fineţă) puţintică răbdare...

-Trahanache: Ai puţintică răbdare... Îmi pare rău... (indignat rău de tot.) Care va să zică unde nu înţelegeţi d-voastră politica, hop! Numaidecât trădare! Ne-am procopsit! Ce soţietate! Adevărat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are. (în culmea indignării.) Trădare! Bravos! Fănică trădător! Frumos! (pleacă.) Salutare! Salutare, stimabile! “(I.L.Caragiale -O scrisoare pierduta )

.

Ceáță

In toate epocile - pentru constiinta umana, o anume problema va fi permanent incomoda si evitata cat mai mult posibil. Iar daca, in evolutia ei oscilanta si inca nesigura va respinge aceasta proba, se va teme de ea, isi va asuma si riscul oprimarii.
Problema este in fapt suspensia momentana a rationamentului; judecata fiind actul esential al gandirii reflexive, ea fiind si actul vital al acestei constiinte si nu doar o simpla conexiune de concepte ci o dubla si indivizibila asertiune: afirmand ceva, constiinta se afirma ea insasi, mai mult chiar ea afirma -pentru a se afirma .(Un copil nu-si crispeaza mana cu energie pentru ca-i este teama, ci pentru a se asigura de forta sa). Asertiunea este pentru constiinta ceea ce respiratia sau bataia inimii este pentru organism. In fiecare moment o multime de perceptii, amintiri, imagini ne asalteaza: trebuie ca prompt, sa li se atribuie acestora elemente diverse, fie din lumea exterioara, fie ale subiectului, unora sa li se aplice autenticitatea trecutului, altora a prezentului. Cand spiritul-constiinta, nu mai este in masura a face acest lucru corect si fara a ezita, atunci nu numai o functie sau alta este amenintata, ci personalitatea in intregime. Alterarile usoare si trecatoare ale recunoasterii pe care le numim iluzii, déjà vu, déjà vécu, lasa sa se intrevada mecanismul acestei dezordini –se poate spune ca se produce un fel de eschivare foarte scurta a masinii mintale, o oprire pentru o fractiune infinitezimala de timp a unei parti, iar o alta parte functioneaza inertial. Este mai putin o neatentie fata de prezent, un fel de scufundare a constiintei in ea insasi timp de o sclipire. -incetam sa afirmam, sa ne afirmam, constiinta dispare ca putere activa, atenta, dar continua sa inregistreze mecanic perceptiile si are iluzia de a fi vazut si trait ceea ce se intampla si de a sti anterior ce se va intampla.- atunci, cand in realitate, ea greseste in efectuarea imediata a atribuirilor corecte, se lasa impresurata de derularea impresiilor actuale, fara a se opune. Este o carenta momentana a eului care altereaza recunoasterea: nu coreleaza trecutul si actualul. Atunci cand iluzia se disipeaza, se evidentiaza si producerea ei cauzata de o absenta, de o inadvertenta, de un rastimp imobilizat in el insusi.

.

Sentimént

"Poezia adînceşte rănile pe care le face raţiunea.
Acesta este, poate, singurul lucru care-i justifică existenţa."(Gellu Naum, Teribilul interzis, 1945)

.

Etc…

Nelinistea mistica isi demonstreaza originalitatea prin caracterul ei universal si prin vitalitate.

Cauzele care au creat-o nu-s abstracte, separate doar de efectul lor si de toata drama in care ele joaca rolul principal. Sunt puteri anonime, vagi, difuze care se aseamana prin impersonalitatea lor cu fortele cosmice si care contrasteaza, in consecinta, de o maniera categorica acestei puteri eminamente personale, care este vointa umana. Astfel ca, din aproape in aproape, pluralitatea indistincta a fortelor anonime, face loc notiunii abstracte de Putere si Energie –ca si cum aceasta ar fi fost continuta analitic in cealalta, iar spiritele, demonii, geniile, zeii de toate formele si gradele nu sunt decat formele concrete pe care le-a luat aceasta Energie.

Pentru ca nimic nu este mai incompatibil cu constiinta primitiva ca o notiune impersonala, divinul a fost reprezentat sub forma concreta sau particulara. Primitivul a trebuit sa admita intai modalitatile de reactie imaginativa cele mai elementare si mai frustrante. A inventat fortele impersonale din uimirea in fata marilor fenomene naturale, din tulburare sufleteasca si spirituala, din incapacitatea de a intelege, de a devansa aceasta neadaptare profunda fata in fata cu realitatea, decat cu conditia de a-si imagina in centru actori care sa coreleze intelegerea spectacolului cu intensitatea emotiei. Umanitatea primitiva a conceput o forta, iesita din energia universala care a jucat un rol important in constituirea primelor sisteme religioase si a cauzalitatii. Aceeasi forta magica dispersata, capabila de a produce efectele cele mai diferite, se regaseste in toate religiile si societatile inferioare, are o universalitate impozanta si n-ar fi surprinzator sa gandim ca prima metafizica umana a fost un fel de Energetica ale carei elemente afective originale au disparut treptat, pentru a lasa loc unui sistem de explicatie abstract. Desigur, nimic n-a fost mai dificil pentru om, ca izolarea mentala a unei idei, constientizarea notiunilor pe care le aplica in actiuni - adica a gandi teoretic. ...

.

Bizareríi

Reanalizand experienta socratica:/ judecata-concept-idee/, revolutia carteziana a reusit sa orienteze decisiv explicatia pe caile rationalului. Daca spiritul acorda lumea sensibila cu lumea abstracta a numerelor si figurilor, iar adevarul matematic aplicat experientei il face inteligibil, atunci inteligenta isi va cauta in ea insasi si punctul de sprijin si sursa elanului. Lenta redresare a explicatiunii traverseaza istoria umana, continand un precipitat logic de abstractiuni: punct, numar, dimensiune, axiomatic, numarabil, transcendent, inductiv, infinitezimal, masurabil, algoritmic, n-dimensional, convergand catre un cartezianism dualist-rationalist.

.

Transpúnere

Studiind biunivocitatea: cunoastere –realitate, experiment-concept; intuind obiectivitatea gnoseologica, acceptam ( de voie, de nevoie) empirismul rationalist.

Progresul cunoasterii nu este neaparat ascensional sau simplu.

Redáre

Recunoastem in Jazz, cele doua caracteristici ale constiintei umane: sentimentul transformarii inteligentei intr-o functie pur speculativa si activitatea de a crea ” l’esprit “.

Interpretul dezvolta bucuria descoperirii, lasand imaginatiei toata deschiderea catre metamorfoza creatiei, dand iluzia evolutiei continue.

Inteligenta este redefinita prin conceptele, categoriile si principiile sale.

Interpretarile variate (Diana Krall, Elton John, Chet Baker, Ella Fitzgerald, Carolyn Leonhart ) succed energiei spirituale ale creatiei initiale.

.

Actór

Una dintre interpretarile desavarsite ale marelui actor...
( A interpreta - a expune atribuind o semnificație personala.)

.

Ierarhíe

"-Noi suntem clipa care trece prin poarta existenţei.

-Cinstea nu este o vocaţie, cinstea este o opţiune.
-Poezia nu se scrie cu cuvinte.
-Fii atent cum vorbeşti, cuvintele atrag faptele.
-Prietenii mei nu sunt mulţi, dar sunt nenumăraţi
-Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles.
-Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvintele.
-Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic.
-Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă.
-Auzi, bă, Gore, ei o să rămână nişte ziarişti toată viaţa, noi o să rămânem poeţi toată moartea!
-Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
-Niciodată n-am să învăţ că el a murit.
-Poezia este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.
-Cel mai desăvârşit duşman şi cel mai mângâietor prieten este propria noastră memorie.
-Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.
-Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.
-Cuvintele sunt umbra de aur în conştiinţă a materiei.
-Pot să stau uneori în faţa unui copac cu ochii deschişi şi să-l şi visez în acelaşi timp. Şi să prefer să-l visez."
-Nichita Stanescu-

.

Lexicón

Materie, material, abstractia materiei, realitatea materialului.

Eul, spiritul, materia si materialul: constelatie structurala. Daca materialul este esenta eului, fiinta materialului- esential ontica, indoiala -reperul rezistentei reale ; ma acuz pe mine acuzand ceea ce este dincolo de mine: ”geniul rau”. Timpul material este timpul meu; intr-un stadiu viata este comprehensiune, in altul este indoiala; amintire a ceea ce n-ai uitat si uitare a ceea ce n-ai stiut. Text, scriitura, sfarsitul fizic al spiritului, scriere. Desprinderea realitatii, visurile veridice ale abstractiilor, intelect, idee.

Fiindcă

Nelinistea antica nu a disparut. Poeti si dramaturgi stiau bine ca ea va domni intotdeauna secret in suflet.

Uitand ca geneza religiei grecesti a fost de multe ori sumbra si insangerata,

ca inteleptii au triat amintirile prin ataraxie,

artistii Helladei au idolatrizat etern,( in statui, chiar in zei), frumusetea austera si delectarea de a trai.Lumea greaca s-a disipat instinctiv in magie si in superstitiile orientului.

.

Interbélică

Prin reflexie, discernem din exterior ceea ce constiinta noastra creeaza ea insasi: amintiri, imagini, sentimente, dorinte, idei. Aceste viziuni ne asalteaza de multe ori comprehensiunea. Ceea ce pare a veni de niciunde este al nostru. Imaginea care tine locul unei absente este in noi, este a noastra. -Trecem deliberat in constiinta noastra, ne inchidem, ridicam, pentru un moment, o cortina grea si impenetrabila ce ne distanteaza de restul lumii. Univers in univers.

Conversáția

• Inflexiunile prezentei irationale.
• Complexul tensional alternativ al acestui stadiu modifica traversarea spre o alta atestare.
• Caracterul periculos al schematicului denigrator.

99

Daca pentru Platon a trai iubind binele, adevarul si frumosul, inseamna in primul rand, rememorarea existentei pur spirituale, din timpul inexistentei fizice, -pentru creatorii cinematografici existenta fictionara, structurata pe nivele de semnificatie, evidentiaza deconectarea din realitate.
.