Registrul minor este uimitor de greu de stăpânit şi la fel de ”rewarding” ca şi cel major. În literatura de azi avem uriaşi minori: Dimov, Brumaru, Foarţă, chiar Mircea Ivănescu. Nichita Stănescu însuşi a scris adesea în registru minor (dacă minor înseamnă mai curând emoţional şi meşteşugăresc decât metafizic şi simbolic). ştefan Agopian n-avea de ce să se supere când Nicolae Manolescu l-a numit ”minor”. El e în definitiv un oniric. Manierismul şi barocul sunt în considerabilă măsură ”minore”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu